LUMI DIFERITE

O noua dimineata insorita isi facea aparitia in oraselul Vottio,presarat din loc in loc cu locuinte scunde,albe.
Venirea primaverii,aparitia ghioceilor si aerul caldut ii imbiau pe Plebei sa isi paraseasca locuintele si sa lucreze in marile gradini de legume si sere sau pe terenurile cultivate din afara orasului,manevrand masinarii.
Ca si toti ceilalati,Alya isi imbraca salopeta verde si se indrepta spre gradina imensa,pentru a munci la presararea semintelor si bulbilor in pamantul rodnic si umed,brazdat de ploaia din timpul noptii.Pe drum se intalni cu bunica ei,care cara o galeata cu pamant negru,afanat.Femeia in varsta de 65 de ani respira greoi.
-Unde te duci cu acea galeata?intreba Alya ducandu-si mana in dreptul fruntii,pentru a se apara de razele soarelui.
-Ma duc la rasadurile cu ardei,sti si tu ca au nevoie de pamant negru ca sa creasca frumos.
-Lasa-ma sa te ajut bunico,sari ea si ii lua galeata din maini apoi se indrepta spre sera uriasa,presarata cu rasadnite.Femeile isi desfasurau munca in veselie,desi caldura din sera devenise aproape de nesuportat.Cea care dadea tonul era o femeie roscovana,cu obrajii rosii ca merele,care o tinea doar in glume si povesti,facand ca munca sa para mai usoara.
Alya lua o pauza de cinci minute,timp in care savura un suc de morcov proaspat.
-Ticalosii!ridica bunica ei mana spre cer.Noi stam si asudam aici,ne batucim palmele pentru ei,iar ei stau in orasul lor luxos si ne mananca legumele si carnea la mesele lor fastuoase!
-E in ordine bunico,nu te agita prea tare,stii bine ca stai prost cu tensiunea,incerca fata sa o calmeze.
-Si tu ai sta prost cu tensiunea daca ai munci 40 de ani pentru Patricieni!
-Adevar graiesti,rosti femeia roscovana.Oare nu aterizeaza unul pe aici din greseala,ca pun eu mana pe el si atunci sa te tii!
Se auzira rasete.
Orele se scursera destul de greu,Alya isi simtea mainile uscate din cauza pamantului moale si ofta pentru a mia ora,privind crapaturile din piele.Oare trebuia ca toata viata ei sa fie asa?De ce nu se nascuse in Orasul de Sus?Oare cum ar fi aratat viata ei daca se nastea in Parnass,ar fi fost fericita?
Ganduri peste ganduri o macinau in vreme ce isi desfasura in sila munca.Cand se gandea ca doar asta o astepta de acum si pana la Anul final,se simtea ca intepata de streche.
La ora 15 parasi sera uriasa si se indrepta spre casa.Femeia cu riduri adanci si fata obosita nu o urma insa.
-Bunico,tu nu vii acasa?
-Mai raman la o poveste draga mea,ne vedem la asfintit.
Fata ajunse in fata locuintei scunde,de un alb stralucitor,bine camuflata in vegetatie.Isi trecu mana prin paraiasul care curgea prin fata casei ei si indeparta murdaria de pe degete.Cat de mult astepta sa vina vara si sa mai scape si ea de munca din sera,sa poata zburda pe campiile inverzite si sa mearga cu picioarele goale prin apa paraului.Si desigur,sa faca schite cocotata pe dealul din afara orasului,stand lipita de zidurile cetatii vechi.Inspira aerul curat,gandindu-se cu mandrie ca Patricienii nu isi permit sa respire acelasi aer,ci stau in atmosfera imbacsita a Orasului de Sus,protejati de cupola transparenta.Ei isi drenau oxigenul prin toate sectoarele,in vreme ce ea se bucura de aerul proaspat pe gratis.
Desigur,aveau si ei avantajele lor...Se gandi la povestile pe care i le spunea defunctul ei bunic,care reusise din cauza unor acte de mare bravura sa intre in Parnass,sa ia masa cu Patricienii si sa aiba acces la parcurile si zonele lor de agrement.Povestile lui au creat in mintea ei imagini de nesters,si de atunci,tot ce-si dorise era sa poata ajunge si ea in Parnass si sa vada cum traiau bogatii ei locuitori.Sau de ce nu,sa fie acceptata in randurile lor...Apoi scutura din cap.
"Ce aiureli imi trec prin minte...Un agricultor sa poata trai in Orasul de Sus...Cred ca m-a batut soarele prea tare in crestet".
Fata isi desprinse parul aramiu,sarutat de soare si se dezbraca de salopeta,apoi se vara sub dusul improvizat si lasa apa sa ii curga pe piele.Oricat se ferea,praful i se asternea in par si o facea sa semene cu un cosar.Nu ii placea sa fie murdara,nu ii placea sa stea cu mainile in pamant,nu ii placea sa se prafuiasca;ar fi vrut sa stie cum este sa fii imbracat si in altceva decat salopeta si cum ar fi sa ai o zi in care doar sa te distrezi si sa lasi munca deoparte.
Iesi pe inserat din casa si se lungi pe iarba.Zari deasupra ei,cam la 500 de km orasul-tipsie si cupola lui transparenta,pe care se jucau acum nuantele portocalii ale asfintitului.



O noua zi incepea in Vottio;ca de obicei lucratorii se trezira devreme,femeile se indreptara spre sere,iar barbatii spre terenurile din afara orasului.Copiii isi urmara parintii voiosi,contribuind cu o mana de ajutor sau incurcandu-i,dupa caz.Alya zari cativa dintre copiii vecinilor fugind afara din sera si incepand sa tipe,uitandu-se in sus.
-Uite mama,o nava,o nava!strigau ei.
Mai multe femei iesira din sera,pentru a se holba la nava imensa argintie,care se indrepta spre padurea de mesteceni din afara oraselului.Alya le urma curioasa,abandonand lucrul.
-Oare cu ce ocazie coboara jos la noi?intreba cineva.
-Probabil ca au venit iar la picnic pe dealuri,li s-o fi acrit de atmosfera lor artificiala,auzi vocea ironica a unui barbat.
Il zari pe Han si se indrepta spre el cu zambetul pe buze.
-Chiar crezi ca li s-a acrit?rase ea.
Barbatul cu fata arsa de soare si imbracat in salopeta stacojie,isi freca palmele.
-Tare as vrea sa dau peste un Patrician,sa vezi atunci ce directa ii dau in fata.Munca campului are si avantajele ei,iti creeaza masa musculara ca sa ii poti tabaci mai bine.
-Nu cred ca violenta este o solutie,surase fata.
-In cazul lor,chiar este o solutie...Trebuie doar sa gasesc o metoda prin care sa patrund in orasul lor,ca apoi nici nu ma mai intorc.Pana atunci,lucrez de zor la identitatile false.
-Cum mai merge treaba?Ai gasi materialele necesare?
-Datorita bunului meu spion,acum angajat al Patricienilor,am facut rost de tot ce aveam nevoie,dar mai este ceva de lucru.Cand voi reusi sa creez cipul,tu vei fi prima careia o sa i-l implantez.Stiu cat de mult iti doresti sa fii acolo,sus...
-Han,esti atat de dragut,ca de obicei...murmura ea.
-Nu ai zis tu ca vrei sa devii artist?Ce fel de artist sta cu mainile infipte in tarana,in loc sa manuiasca pensula si culorile?
-Dar tu?Tu ce o sa faci?
-Eu nu cred ca o sa parasesc acest oras,dar daca altii vor dori ii voi ajuta.Nu-mi doresc o identitate falsa,nu-mi doresc sa imi traiesc viata ca ei,doar in placeri si fara nici un sens.Nu vreau sa pretind ca sunt ceva ce nu sunt de fapt.
-Dar de aici de jos,ce poti face?Trebuie sa fii si tu acolo ca sa ai o sansa.
-Sansa mea va aparea la momentul potrivit...Sau poate niciodata.Dar nu conteaza.Cata vreme le indeplinesc altora visul,consider ca mi-am indeplinit menirea.
-Mereu ai fost altruist...Cred ca asta imi place cel mai mult la tine,ii zise ea luandu-l de brat.
Barbatul zambi,dezvaluind niste dinti albi care contrastau cu pielea lui bronzata.
-Pai daca ma placi asa de mult,hai sa ne casatorim,sa impartim aceeasi coliba,sa facem o sumedenie de plozi si sa cultivam pamantul pana la Anul final....glumi el.
-Incantatoare perspectiva,dar sunt nevoita sa tai partea cu munca campului.E singurul lucru disonant din planul tau de viata.
-Asa este,rase el,dar nu le poti avea pe toate.Putin dulce,putin amar si uite asa trece viata.Acum trebuie sa ma intorc la lucru,hai saruta-ma.
Alya il saruta usor pe obraz iar el ii stranse bratul.
Timpul trecu cu repeziciune si indata gongul batu ora 15,iar toata lumea inceta pe data lucrul.
Fata se indrepta spre casa la fel ca si in celelalte zile,cu pasi obositi,stergandu-si obrajii de praf.Se ciocni in fata usii de bunica ei.
-Copila,nu te uiti pe unde mergi?ii zise ea morocanoasa.
Pacat ca nu mai era asa de vesela cum o stia;dupa moartea bunicului,mormaielile ii devenisera a doua natura si rareori avea o zi buna.O privi cu dragoste pe femeia care o crescuse,apoi se uita la tabloul spanzurat de peretele stacojiu, ce pastra in rama o fotografie veche: o femeie cu parul aramiu si un barbat brunet,cu zambetul pe buze.Ofta.
-Iti este dor de ei,asa-i?o intreba femeia.
-Da...Desi nu i-am cunoscut niciodata.
-Ti-e foame?O sa incalzesc musacaua.
Femeia manui ceva in jurul plitei,apoi stoarse un suc proaspat de rosii.
-Bea-l,contine multa vitamine si te pune rapid pe picioare cand esti obosita,ii sopti femeia apoi se aseza in scaun.
Dupa masa,bunica se duse in camera de langa si se lungi pe pat,sa se odihneasca.Alya merse usor,cu pasi felini,spre dormitorul ei si lua de acolo doua cartoane si culorile ei de lemn apoi parasi casa in liniste.
Soarele isi mai pierduse din stralucire,dar mai erau totusi cateva ceasuri bune pana la lasarea asfintitului.Fata o lua pe cararuia ce iesea afara din oraselul inverzit,cu pasi rapizi de lup,privind padurea de pe dealurile din departare.Dupa 20 de minute de mers spornic,ajunse langa padurea de mesteceni,ce adapostea un lac mare;auzi prin stufaris zgomotul facut de ratele salbatice.Se feri la timp pentru a nu calca intr-un musuroi de furnici,si se apropie cu incantare de lac;pana si oboseala ii disparuse.Curand,se cufunda in lumea ei,iar degetele ii alergau grabite pe carton,zugravind cu pricepere copacii si lacul acoperit partial de matasea-broastei.

Cand ridica ochii din pamant,soarele se apropia de asfintit.Auzi un zgomot puternic si zari aterizand printre copaci ,o nava cenusie de mici dimensiuni.Fata se ascunse degraba dupa trunchiul gros al unui copac,continuand sa priveasca cu mare atentie scena de peste lac.Zari o silueta masculina coborand din nava micuta,urmata de un android.Se uita fascinata si incepu sa se strecoare pe langa copaci,ocolind lacul,ca sa ajunga in locul unde se afla strainul.Acesta isi intinse calm o patura pe iarba inverzita si scoase un cos mare de picnic si cateva dispozitive.Fata se opri la mai putin de 100 de metri de el,protejata de vegetatie si privi fascinata nava si androidul nemiscat.Se gandea ca ar trebui sa se intoarca acasa,dar curiozitatea era prea mare.
Oare ce s-ar intampla daca ar intra in vorba cu acel Patrician?Pe cand oscila intre doua lucruri contradictorii,simti cum este inhatata de salopeta si pana sa se dezmeticeasca,se pomeni la un metru deasupra ierbii.Incepu sa se zbata si sa loveasca in carcasa androidului,care o tinea ca pe o carpa.
Strainul intoarse capul surprins si se ridica rapid de pe patura.
-Ajunge,nu constituie o amenintare,ii zise el androidului si acesta ii dadu drumul pe data.Barbatul cu ochi cenusii si par scurt,brunet,se apropie de ea precaut si ii dadu mana sa se ridice de jos.Fata insa il refuza din priviri si se ridica singura,mandra.
-Ce este cu voi,Patricienii?Va este asa de frica de noi incat va luati cainii de paza peste tot?
El rase.
-Nici nu stii cat mi-as dori sa scap de el si sa nu ma mai simt supravegheat in permanenta,dar asta e politica pe sus.Nu pot cobora aici fara cainele de paza,cum il numesti tu.Eu sunt Aras,incantat de cunostinta.
Fata se apropie timid de el,privindu-l iscoditor.
-Faci parte cumva din familia Elbrus?
-Da,dar de unde stii de noi?
-In afara de faptul ca sunteti membri in consiliul Orasului de Sus?Bunicul meu a avut candva acces si mi-a povestit o gramada de lucruri.Desigur,de atunci nimeni nu a mai reusit performanta asta,in afara de un prieten de al meu,care lucreaza ca tehnician la voi.Daca nu era un geniu,nu cred ca l-ati fi bagat in seama...
El o privi atent.Fata il scana din cap pana in picioare,admirand fara sa vrea costumul lui de pilot,albastru inchis.
-Se pare ca discriminarea se face de ambele parti...sopti el.
-Nu mai spune,se stropsi ea.Te pomenesti ca tot voi sunteti aia oropsiti,ca nu mai stiti ce sa faceti cu timpul vostru liber!
El rase,ochii cenusii ii sclipira,si o privi pe fata cu luare-aminte.
-Stiam ca Plebeii nu ne iubesc prea tare,dar acum am ajuns la concluzia ca ne urasc de-a binelea.Daca stau si ma gandesc esti a doua persoana pe care o intalnesc aici,si prima cu care stau de vorba.
-Asta ar trebui sa ma faca sa ma simt onorata?zise ea cu ironie in voce.
-Nicidecum,era doar o constatare.Uite,propun ceva:ce ar fi sa vi tu cu mine acolo pe patura si sa savuram impreuna ce este in cos?Urasc sa mananc singur.
-Vrei...vrei sa iei masa cu mine?
-Nu toti suntem la fel,sa sti.In ceea ce ma priveste,am niste idei libertine pe care tata nu le poate tolera.Mereu avem discutii pe tema asta.
Cei doi se lungira pe jos,apoi el scoase alimentele din cosul de picnic:branzeturi,dulceata,fructe,prajituri si vin.
-La ce te referi cand spui idei libertine?
-Ideea mea se refera strict la relatia dintre Patricieni si Plebei;daca dorim sa avem pace pe viiitor si sa nu avem parte de rascoale,ar trebui ca granitele sa fie deschise.Sa li se permita tuturor celor care doresc ,sa locuiasca si sa munceasca Sus,in functie de aptitudinile lor,iar noi sa putem circula nestingheriti prin Vottio,fara teama ca ne pomenim cu o sapaliga dupa cap,rase el.Munca din sere si de pe terenuri ar putea fi inlocuita cu succes de roboti si toata lumea ar fi libera sa faca ceea ce-si doreste.
-Ideile tale ar putea fi descrise ca subversive,daca nu cumva chiar absurde,zise ea muscand dintr-o bucatica de branza.
-Intelegi atunci de ce tatal meu nu este de acord.Uite aici,incearca briosa asta,e delicioasa,ii intinse el.
-Mmm,nu-mi mai amintesc de cand nu am mai mancat ceva atat de bun.Sa inteleg ca tu...simpatizezi cu Plebeii?
-Sa spunem ca ma pun in locul lor si ii inteleg.Nici eu nu as vrea sa fiu condamnat toata viata la munca campului,cand imi doresc sa fac altceva.Ce e chestia aceea din iarba?intreba el surprins.
-A,e cartonul meu,cred ca l-am scapat cand m-a luat pe sus robotul tau.Am venit aici la lac cu gandul sa schitez,dar...
-Vrei sa zici ca desenezi?
Barbatul se ridica si lua de pe jos cartonul galbui.
-Nu e mare lucru...zise ea.
-Tu glumesti?Ai un real talent si stai aici si te vestejesti;crede-ma,stiu ce spun,am vazut multe tablouri si creatii artistice la viata mea.
-...Multumesc,cred...
-Nu prea esti obisnuita sa primesti laude,nu-i asa?rase el.Pot pastra eu cartonul?
-Sigur,mai am o duzina acasa...
-Perfect,zise el.
Asfintitul se lasa incet,dar Alya nici nu se gandea sa se intoarca acasa.Discutiile cu strainul devenisera dintr-o data foarte interesante si nu realiza prea bine cand ii disparuse dezgustul pentru Patricieni.
-Se lasa noaptea,zise el.Maine o sa vin cu telescopul sa privesc stelele.Nu le pot zari atat de bine de sus,din cauza cupolei,dar aici e ideal.Ai vrea...sa ne vedem si maine?
Fata se uita surprinsa spre el.
-Maine trebuie sa muncesc la sera,ca de obicei...Dar dupa ora 16 as putea sa vin.
-E foarte bine asa,ne intalnim tot in acest loc si continuam discutia.Ma bucur ca te-am intalnit...Dar nu-ti stiu numele!
-Nici nu trebuie....zise ea ridicandu-se de jos.
-Eu cred ca ar trebui sa il stiu...Ce faci,pleci deja?
-Se va intuneca curand si am ceva de mers pana acasa.Asa ca voi pleca Patricianule.
-Ma numesc Aras,asa cum am mai spus,asa ca nu mai sublinia diferenta dintre noi...Imi spui numele tau?
-Toate la timpul lor,surase ea si se pierdu printre copaci.


-Unde ai fost copila pana acum?
Fata se opri surprinsa in dreptul usii,auzind vocea bunicii din camera alaturata.
-Am fost pana la lac sa mai desenez cate ceva.
-Trebuia sa ma anunti,mi-am facut griji...
Alya intra in camera ei.
-Imi pare rau...Data viitoare o sa te anunt.
Femeia cosea un goblen,tinand intre dinti o ata colorata.
-Daca ti-e foame,vezi ca am incalzit legumele.
Fata manca cu gesturi distrate,cu gandul la Patricianul Aras.In nici un caz nu trebuia sa ii spuna cuiva,mai ales bunicii,ar fi in stare sa o inchida in casa.
Zilele urmatoare se scursera la fel,exceptand dupa-amiezile pe care le petrecea pe malul lacului,in compania lui Aras.Ii placeau ocupatiile lui,ii aducea carti interesante pe care le rasfoiau impreuna,apoi priveau stelele noaptea prin binoclul militar.Alya ajunsese sa se furiseze din casa,in timp ce bunica ei dormea,si sa petreaca primele doua ore ale noptii cu el.Curand oboseala isi puse amprenta asupra ei,si se simtea vlaguita atunci cand lucra la sera.
Intr-o zi mohorata si cetioasa se duse ca de obicei spre lac,la ora stabilita cu gandul sa ii spuna Patricianului ca nu mai putea veni noaptea,dar spre marea ei mirare el nu era acolo.Se plimba o vreme zgribulita,strangand nervoasa de buzunarele salopetei,gandindu-se ca poate el uitase ora corecta.Dupa o ora de asteptare,se indrepta dezamagita spre casa.Bunica ii citi furia de pe chip,dar nu o intreba nimic,fiind preocupata sa curete prin casa.
-Unde tot dispari,domnisoara?Am si eu nevoie de o mana de ajutor,dar nu am de unde sa te iau!
Fata se grabi sa o ajute,mustrandu-se ca fusese atat de credula."Cum ai putea avea incredere intr-un Patrician?Toti sunt la fel".

Urmatoarea zi se gandi vreme de doua ore daca ar fi bine sa se duca la lac sau nu,si se plimba prin casa ca un leu in cusca.Timpul era potrivit,bunica nu era acasa si probabil nu va veni pana tarziu.Se gandi apoi cu furie la faptul ca el nu se tinuse de cuvant.In final,isi lua cartoanele si culorile si iesi pe usa,folosindu-se de ele ca pretext,pentru a se simti mai bine.
Cand ajunse zari nava cenusie pe iarba.Incerca sa nu se grabeasca,dar ii era greu pentru ca abia astepta sa auda o explicatie.Apoi se opri sovaind;pana la urma cine era ea sa ii ceara explicatii....o Plebee,care isi castiga existenta stand cu mainile in rasaduri.
-Ai venit,auzi o voce entuziasmata.Ce mult ma bucur ca ai venit,stiu ca sunt de neiertat pentru ce am facut...
-Poti sa ma scutesti de baliverne,ii zise ea taios.Crezi ca daca esti din lumea buna iti poti permite sa ma duci cu zaharelul...
El se apropie si ii prinse bratul strans,apoi o privi in ochi.
-Niciodata nu-mi incalc promisiunile,sa-ti intre bine in cap.Daca o fac,este doar in caz de forta majora,asa cum a fost cazul aseara.Nu ma crezi,asa e?
Fata il privi confuza.
-Crezi ca as fi facut asta dupa ce saptamani la rand am venit la ora fixata?Am incercat sa termin treaba cat mai repede,dar nu s-a putut.Insa daca ma lasi,ma voi revansa.
-Cum?
-Permite-mi sa te duc in Orasul de Sus.Maine se tine balul anual si as dori sa ma insotesti.
Fata se smuci furioasa.
-Ai innebunit sau faci misto de mine?Ce sa caut eu acolo?
-Dupa cum am spus,sa ma insotesti la bal.Nu am intentia sa ma amuz pe seama ta.
-Tu chiar vorbesti serios?...Si daca ar fi asa,cum ai de gand sa ma strecori acolo?
-Nici o problema,cata vreme vei fi cu mine,nimeni nu va pune intrebari.Schimbam tinuta,coafura si nu te vei deosebi de o Patriciana.
-Tot mi se pare o nebunie...
-Mai ai timp pana maine sa te gandesti.Daca esti de acord,ai sa vii aici la ora 19.Pana atunci,nu vrei sa inveti sa valsezi?
Fata se apropie de el precauta.
-Nu stiu la ce te referi.
-Am sa-ti arat,este foarte usor..Doar lasa-ma sa te ghidez.
Odata cu apusul,lumina viorie ii inlantui pe cei doi,care valsau pe notele unei melodii mute.




Ziua i se parea mai lunga ca oricand,iar sera mai nesuferita decat si-o amintea.Isi privi unghiile murdare"Trebuie neaparat sa le curat"se gandi ea,cu ochii pierduti.Bunica ei o inghionti.
-Mai repede fata,adu-mi saculetul cu seminte,ca de nu ne apuca noaptea aici.
Tresari,trezindu-se din visare si se indrepta ca un robot spre zona cu seminte pentru a aduce saculetul.Se simtea visatoare,asa cum nu se mai simtise niciodata,cu gandul ca va putea intra in orasul ce o fascina de atatia ani de zile;uneori i se parea incredibil si se temea sa nu se trezeasca din vis.Alteori ii era teama,gandindu-se cum se va camufla printre arogantii Patricieni,fara sa fie observata.
Dupa inca patru ore,lucrul inceta si toata lumea se indrepta spre casa,iar Alya era cea mai grabita dintre toti.Ii zise bunicii ca va dormi la o prietena,ca sa nu o banuiasca si isi lua pe ea o rochie inchisa la culoare si sandalele ei,pe care le incalta doar la ocazii speciale.Se privi in oglinda si isi rasfira buclele,apoi iesi din casa si porni cu pas grabit spre padurea de mesteceni.

-Uite-o si pe insotitoarea mea,auzi ea o voce familiara.
Se apropie de Aras,care de data aceasta nu mai era insotit de nici un android.
-Se pare ca nu mai prezint o amenintare pentru tine,rase ea.
-Da,nu-mi mai este teama ca ai sa musti din mine...Mergem,doamna?ii dadu el bratul.
Fata se sprijini de el si porni cu pasi inceti spre nava.Apoi isi zari oraselul dintr-o postura din care nu il mai zarise niciodata:cea a unui Patrician deghizat,care se indrepta spre Orasul de Sus.
Nava andoca in apropierea unei locuite inalte,inconjurata de un parc cu alei albe;curatenia de acolo o uimi,era mai ceva ca intr-o farmacie,iar iarba era tunsa in asa fel incat nici un fir nu statea nelalocul lui.Locuinta futurista avea niste ferestre enorme,pe care soarele intra cu generozitate.Pasi pe alee,la bratul Patricianului,uitandu-se in toate partile.Dincolo de portile parcului,putea zari locuinte tot de acelasi tip,fiecare fiind dotata cu cate o piscina,care uneori se gasea chiar pe acoperis.Casa era impresionanta,luxul era la ordinea zilei,nu putea zari macar un fir de praf peste mobila alba ce parea construita dintr-un material fluid,pe care ea nu il putu identifica.
-Iti place casa mea?ii zambi el.
-E superba,nu cred ca am vazut ceva mai frumos,zise ea cu ochii spre scarile interioare de marmura care duceau la nivelul urmator.
-Nu vreau sa te grabesc,dar mai este foarte putin pana incepe balul.O sa te conduc in camera ta si iti voi trimite un android sa te aranjeze.Pana atunci,trebuie sa alegem o rochie,surase el.
O lua de mana si o conduse spre dormitorul principal,iar cand usa se deschise fata abia isi stapani admiratia;decoratiile de pe pereti erau impresionante iar patul cu baldachin de-a dreptul urias.Camera se deosebea vadit de celelalte prin faptul ca aborda un stil vechi,diferit de cel modern intalnit in restul casei.
Aras se apropie de un dulap si apasa un buton,iar usa glisa intr-o parte dezvaluind o colectie impresionanta de rochii.Fata se uita la ele cu ochii mari si incepu sa le pipaie materialul fin,nestiind ce sa aleaga.
-Ti-ar recomanda o rochie in ton cu ochii tai,ii zambi el.Te las sa te schimbi si iti trimit androidul,pana atunci ma duc si eu sa ma pregatesc.
Patricianul parasi camera,iar fata ramase nehotarata mangaind cu gesturi lente rochiile lungi.Dupa ce se gandi si razgandi de cateva ori,alese o rochie de culoarea azurului,cu corset,care curgea fluid pana in podea,ca apele unui rau albastru.Dupa ce se schimba,auzi un declic si usa se deschise,iar androidul-femeie se apropie de ea,apoi ramase in pozitie soldateasca.
-La serviciile dumneavoastra,auzi ea un glas sonor.
Se uita uimita la robot,care nu se deosebea cu nimic de o femeie reala,exceptand rigiditatea nefireasca pe care o avea cand executa miscari ample.
-As dori o coafura pentru bal si un machiaj adecvat,sopti ea nefiind sigura daca o auzise.
Zis si facut,androidul se apropie de ea si incepu sa ii impleteasca mesterit parul,apoi il stranse intr-un coc impresionant.Ii aduse apoi un dispozitiv care semana cu o pereche de ochelari de soare si ii facu semn sa ii puna la ochi.Fata simti o senzatia de caldura,si cand ii indeparta,machiajul ei in tonuri de bleu era gata.
Femeia-android ii mai aduse si cateva bijuterii,printre care niste inele masive din aur,un colier de asemeni din aur si o coronita cu inscrustatii de diamant,pe care i-o prinse in par.Fata se ridica si se invarti,privind cum faldurile rochiei se unduiesc,apoi se privi in oglinda cu atentie.Niciodata nu se simtise asa frumoasa,si aproape ii dadura lacrimile cu gandul la viata ce ar fi putut sa o aiba.
Cineva ciocani la usa discret.
-Intra.
Patricianul pasi in camera,purtand un smoking de culoare albastra,de care avea prins un trandafir de asemeni albastru.Se uita lung la ea fara sa zica nimic,iar ea privi timid in jos.Pe cand Alya se gandea ca amutise el rupse tacerea.
-Arati...minunat.Cred ca atunci cand te-ai nascut ai gresit adresa,glumi el.Esti Patriciana 100% si nu doar in ceea ce priveste infatisarea,ci si comportamentul si mandria ta.
-Ma magulesti,zambi ea.
-Spun doar purul adevar.Ofera-mi bratul tau,doamna.

Peste cateva minute,intrau cu pasi maiestuosi in sala imensa de bal,cu candelabre uriase si oglinzi de cristal.Alya privea fascinata multimea pestrita,imbracata in toate culorile posibile,si se simti privita insistent de cateva perechi de ochi.
-Nu cred ca pot merge mai departe,scanci ea pe cand coborau scarile spre sala de coktailuri.
-Nu te panica,nu se va intampla nimic.Doar stai langa mine si daca intreaba cineva ceva,voi vorbi eu.Nu trebuie sa-ti faci griji.
Aras se apropie si ii oferi o bautura efervescenta.Fata o sorbi cu inghitituri mici,nervoasa,privind la perechile ce stateau de vorba si la grupurile mai retrase care isi savurau coktailurile.
-Te descurci foarte bine,ii sopti el si ii privi ochii albastri cu o expresie anume pe chip.
Deodata vazu indreptandu-se spre ei un barbat inalt,impozant,imbracat intr-un smoking negru, cu parul grizonat,cu sprancenele stufoase si apropiate de ochi,cu un aer de nestramutata hotarare.Alya ii atrase atentia lui Aras,care incepu sa zambeasca.Cand ajunse in dreptul lor acesta se opri iar fata ingheta.Auzi o voce joviala,dar ferma.
-Poti sa-mi faci si mie cunostinta cu doamna?Vii la bal insotit de o femeie asa de frumoasa si nu zici nimic,ii reprosa el in gluma.
Il surprinse pe Aras cu o umbra de confuzie pe fata,care se pierdu intr-un zambet.
-Ti-l prezint pe tatal meu,Ferno Elbrus.Ea este...
Se uita spre ea cu o privire care cerea ajutor.Fata se grabi sa inventeze un nume.
-Eu sunt Alya Alhanova,sopti ea.
Barbatul carunt ii saruta mana.
Aras o privi usurat.
-Incantator nume,dar nu sunt sigur daca mi-a mai rasunat in urechi pana in acest moment.
-Alya locuieste tocmai in Districtul 5 tata,deci destul de departe de noi si in plus e prima oara cand vine la balul anual.
-Inteleg.In acest caz,sper ca voi avea un dans rezervat pentru mai tarziu.Intotdeauna imi face placere sa le cunosc pe prietenele fiului meu.
-Cu mare placere,ingaima Alya.
Barbatul se indeparta,iar Aras o lua de mana si o conduse spre sala principala,avand o umbra pe fata.
-Stai departe de tatal meu,e asemeni unui sarpe,ti se strecoara pe sub piele ca sa afle ce il intereseaza apoi ataca.
Fata il privi mirata,simtind o oarecare unda de gelozie.Muzica o izbi dintr-o data si zari perechile inlantuite pe ritmul muzicii.Aras o atrase spre centrul incaperii si o legana pe bratele sale,inainte ca ea sa apuce sa mai schiteze vreun gest.
-M-am descurcat bine?
-Excelent,dar va trebui sa te duc acasa inainte ca tatal meu sa vina cu alte intrebari impertinente.
Dupa cateva ore de muzica si dans,fata se ameti din cauza sampaniei si incepu sa rada cu pofta la glumele lui Aras.Acesta parea incantat si o stranse in brate de cateva ori.Dupa ora trei,o lua de mana si se indreptara spre casa.Urcara treptele de marmura spre intrarea in casa,si se oprira pe coridorul intunecat.Aras o prinse in brate si incepu sa o sarute,iar ea se abandona.
Urcara spre camera lui si el aprinse luminile de veghe,dezvaluind un pat cu baldachin,ca si in dormitorul principal.Fata il privi cu ochii incetosati,simtind cum o dorinta fierbinte i se aprinde in dreptul inimii.Barbatul se apropie din nou de ea si isi lipi fata de chipul ei,adulmecandu-i parfumul.
-Nu cred ca este bine ceea ce facem,sopti ea.
-Dimpotriva,cred ca este foarte bine...Nu-mi pasa Alya ca tu esti Plebee...Nu ai inteles inca aceasta?Nu-mi mai pasa de nimic,te vreau doar cat mai aproape de mine.
O atrase si o lipi de pieptul lui,apoi o saruta cu buzele fierbinti.



O noua zi calduroasa incepea sa scalde Orasul de Sus.
Alya isi deschise ochii usor,privind la barbatul de langa ea.Nu ii venea sa creada unde se afla,se astepta ca in orice moment sa se trezeasca din vis;se desprinse incet din bratele lui goale si imbraca un halat de matase,apoi se indrepta spre fereastra si privi orasul.
Apoi se panica."Dumnezeule,a inceput lucrul si eu nu sunt acolo!Bunica probabil ca e ingrijorata de moarte acum,crede ca am patit ceva".
Arunca halatul si isi lua pe ea salopeta ponosita apoi privi ceasul:ora 7.Nu mai dormise niciodata atat.
Barbatul scoase un geamat,ea se apropie si incepu sa il traga de brat.
-Trezeste-te Aras,trebuie sa plec.Trezeste-te!
Acesta se trezi buimac si o privi cu ochii mari.
-E deja dimineata?zise el privindu-i salopeta.
-Da,si acum trebuia sa fiu la munca.Voi avea de dat o gramada de explicatii cand ma intorc acasa.Te rog,du-ma acasa.
-Prea bine,zise el si se imbraca cu gesturi rapide.Nu vrei sa stai macar sa iei micul dejun?
-Nu am timp de asa ceva.Unii dintre noi mai trebuie sa si munceasca.
El se uita la ea putin incruntat dar nu zise nimic.O conduse prin partea din spate a parcului spre nava cenusie.Decola de indata,cu privirea lipita de monitoare.
-Multumesc pentru noaptea trecuta,a fost cea mai frumoasa noapte din viata mea.
-Nu ai pentru ce sa imi multumesti,doar m-am revansat acum ti-am spus.Iar acum,gata,te intorci la viata ta de dinainte?
-Ce anume ai vrea sa fac,Aras?Acolo e locul meu,alaturi de bunica mea si de cei ca mine,ofta ea cu tristete.
-Stii prea bine ca nu acolo este locul tau,Alya!Locul tau e aici langa mine.
Ea il prinse de brat.
-Nu intelegi,Patricianule?Noi nu vom putea fi niciodata impreuna!Apartinem unor lumi mult prea diferite...Ce legatura ai vrea sa ai cu mine?Sa ma faci partenera ta,sa avem copii impreuna si sa traim Sus?
-Da,asta mi-as dori sa fac,zise el aspru.Poate pentru tine nu a insemnat nimic noaptea trecuta,dar pentru mine a insemnat totul.
Nava andoca intr-o poiana aproape de lac.
-Alya,asculta-ma...ii cuprinse el bratele.Eu,impreuna cu altii lucram la un prototip care sa le permita Plebeilor sa obtina viza.De indata ce sunt recunoscuti ca cetateni,nimeni nu mai are ce sa le faca.Nu le poate scoate nimeni cipul din tampla,i-ar ucide.Si nimeni nu vrea asa ceva.S-ar putea ca in 3 luni sa reusim,si atunci tu vei fi prima care vei beneficia.Tot ce iti cer este rabdare,voi veni sa te iau.Ma intelegi?
Fata il privi cu ochii in lacrimi.
-Si ce se intampla daca nu vei veni?
-Voi veni.Asta e o promisiune.
O saruta indelung,ciufulindu-i parul aramiu si o stranse in bratele lui puternice.



Saptamanile se scursera fara sa se mai vada.Alya se simtea din ce in ce mai rau,departarea de Aras o facea sa-si simta existenta din ce in ce mai grea si uneori avea dureri fizice cand se gandea la el.Bunica ei o privea cam suspicios din ziua in care o mintise ca ii fusese rau,ca pretext pentru absenta de la munca.Stia ca doar se prefacuse ca o crede si ura sa ii ascunda un lucru atat de important.Zilele treceau foarte greu,fiind copii la indigo ca intotdeauna,pentru ca nu il mai putea vedea pe Aras.Nu mai venise la lac,poate avea intr-adevar multa treaba sau poate o uitase...Cine stie.Se simtea ciudat de ametita si ii era greata.Poate era de la sucul de sfecla de dimineata.
Incarca o ladita cu legume si porni spre marginea serei,ca sa i-o dea femeii roscovane.In acel moment,totul se intuneca in fata ochilor ei si se pravali pe jos.
Deschise ochii,simtind cum cineva ii palmuia obrajii si o zari pe bunica ei deasupra,inconjurata de un card de femei.
-Esti bine copila?Ai lesinat.
Se ridica de jos ajutata de mai multe brate si se aseza pe o banca.
Bunica o privi atent.
-Ai mancat ceva azi-dimineata?
-Da,am mancat ca de obicei,dar sucul de sfecla cu mar mi s-a parut in schimb foarte gretos...
-Scrie o invoire si du-te acasa si te odihneste.Nenorociti de Patricieni!Din cauza lor muncim pana cadem pe jos.
Femeia ii facu semn unui barbat sa vina si fata il zari pe Han.
-Du-o acasa si asigura-te ca mananca.O sa vorbesc eu cu administratorul pentru voi.


-Nu vreau sa stau in pat,se smuci ea.
-Ordin de la bunica ta,asa ca te rog sa nu te mai agiti.O sa iti prepar o limonada,e buna pentru greata.
Han se apropie de ea si ii intinse un pahar.
-Am o veste buna.
-Chiar?Spunemi-o si mie.Chiar am nevoie de vesti bune.
-Suntem pe punctul de a realiza cipul care ne va schimba identitatea.Lucrurile merg bine pentru ca omul meu de contact tine legatura chiar cu unul dintre consilieri,mai precis cu cea mai influenta dintre familiile de acolo.
-Vrei sa spui ca exista tradatori din familiile sus-puse?zise ea prefacandu-se mirata.
-O sa-ti spun un mare secret.Familia de care vorbesc este una din cele mai importante.
-Care dintre ele?
-Este vorba de familia Elbrus,iar barbatul care ne ajuta va mosteni fabuloasa avere si desigur toate dispozitivele de ultima generatie.Il cheama Aras.
Fata se ingalbeni.
-Esti bine,ti-e rau iar?sari Han.
-M-a luat o ameteala usoara,dar va trece.Ma descurc de aici Han,intoarce-te la munca ca altfel va trebui sa recuperezi tot ce ai pierdut azi.
-Odihneste-te.Secretul ramane secret?
-Desigur,crezi ca sunt limba-lunga?rase ea.


Seara se lasa incet;fata se cuibari in pat si adormi repede dar fu trezita de zgomotul usii de la intrare.Pana sa se mai dezmeticeasca usa dormitorului se deschise si o zari pe bunica ei intrand.Se opri in fata patului ei si o privi scrutator.
-E totul in regula?ingaima ea.
-Al cui este?auzi ea o voce severa,pe care nu o mai auzise niciodata.
-La ce te referi?
-Nu te prefa ca nu stii,ii spuse ea printre dinti.Esti cu copil in pantec!Al cui este?
Alya se ridica in capul oaselor,simtind ca inima sta sa ii sparga pieptul.
-As prefera sa nu vorbesc despre asta.
-Cata vreme locuiesti aici am dreptul sa te intreb.Cine este barbatul?De cat timp porti copil?Raspunde-mi!o zgaltai ea.
Fata se smuci si se apropie de perete.
-Este al lui Han?Pentru ca daca este asa,nici o problema din partea mea,este un baiat minunat si este de-al nostru.Spune-mi doar ca nu te-ai incurcat cu cineva de Sus.
-Da,este cineva de sus...Si numele lui este Aras!ii zise ea trufas si ii infrunta privirea.
Femeia se prabusi in scaun,cu mainile in cap.
-De ce ai facut asta,fata mea?Nu-ti dai seama ca doar s-a jucat cu tine acel Patrician,iar tu ai ramas singura sa cresti acest copil?
-Nu este adevarat!ridica ea tonul cu furie.Mi-a promis!Se va intoarce dupa mine.
-Biet copil naiv,clatina ea din cap.Te-a dus cu zaharelul si tu ai crezut toata tarasenia.Nu ai invatat inca ca acesti Patricieni nu-si respecta promisiunile?
-Aras e diferit!
-Desigur,asta spun toti,dar nu inseamna ca este si real,copil ignorant,ii zise femeia cu amaraciune.Ce o sa ne facem acum?O sa cresti un copil singura iar in curand toata lumea va afla ca este al Patricianului!Si atunci va trebui sa indur rusinea cu tine in rand.Unul de al nostru nu ar fi facut niciodata asta.
Fata se ridica si dadu sa paraseasca incaperea.
Femeia o stranse de brat.
-Nu intelegi?Nu va veni niciodata dupa tine.Mai crezi inca in povesti nemuritoare?Unde s-a mai pomenit ca o Plebee sa se insoteasca cu un Patrician?
-Lasa-ma in pace,bunico,isi smuci ea bratul.



Trecura aproape trei luni si data limita se apropia;Alya numara cu fervoare zilele,neindraznind sa ii ceara detalii mai multe lui Han.Nu ar fi putut sa ii spuna ce relatie avea cu Aras,simtea ca este prea mult sa i se confeseze lui.Cand sosi in sfarsit ziua,se imbraca in cea mai buna rochie a ei,ii scrise o scrisoare bunicii si una lui Han si le puse pe masa.Isi luase liber tocmai pentru a-si putea pune gandurile in ordine.Azi urma sa fie prima zi a noii ei vieti,o viata mai luminoasa ca cea avuta pana acum.Ii tresalta inima la acest gand.
Se privi in oglinda si isi mangaia pantecul;o trecu un fior la gandul ca Aras nu stia nimic.Oare cum o sa reactioneze cand o sa ii spuna?Nu avea idee,dar avea emotii la acest gand.
Usa se tranti cu zgomot si o vazu pe bunica ei intrand navalnic.
-Nu mai rezist sa lucrez pentru nenorocitii astia,bine ca ma apropii de final,zise ea si se aseza pe scaun,oftand din greu.Copila,da-mi un pahar cu apa,cred ca m-a prins insolatia pe teren.
-Eu trebuie sa plec pana la Han,ii spuse ea timid.
Femeia bau pe nerasuflate,apoi o privi.
-Te cresc de atunci de cand te-a nascut mama ta,asa ca sa nu crezi ca poti sa ma pacalesti.Unde vrei sa mergi de fapt?
-Ma duc la padure sa ma intalnesc cu Aras.
-Copila,se pare ca tot nu ne intelegem.Hai cu mine pana in camera sa iti povestesc ceva.Dupa aceea sa vedem daca mai esti asa de hotarata.
Se apropiara de fotografia ce ii infatisa pe cei doi,femeia cu parul aramiu si barbatul brunet.Bunica incepu sa ii povesteasca cu glasul abia soptit.
-Odata demult,o Plebee s-a indragostit de un Patrician;erau atat de fericiti,desi totul era impotriva lor si nu se mai gandeau la nimic altceva.Insa,erau mult prea tineri.El nu a fost suficient de puternic sa lupte cu familia lui si a fost nevoit sa o paraseasca.Iar ea a ramas sa planga pana la nasterea copilului.S-a milit universul de suferinta ei asa ca la scurt timp a murit.
-Despre ce vorbesti aici?
-Acel copil despre care vorbesc esti tu,Alya.
Fata simti ca lesina.
-Mama ta a murit atunci cand tu te-ai nascut.
-Asta stiu,ca mi-ai povestit..Dar,tatal meu este Patrician?
-Da,asta e adevarul draga mea.Ar trebui sa aiba acum in jur de 45 de ani.
-Il cunosti pe tatal meu?Stii cine este?o zgudui ea pe femeie.
-Da,ii stiu numele.Mama ta mi l-a zis cu putin timp inainte sa moara.
-Spune-mi numele lui,spune-mi!
Bunica o privi cu tristete in ochi.
-Daca ti-l voi spune,iti voi ruina toate sperantele si toata viata ta va fi doar chin si rusine de acum inainte,fata mea.
-Nu inteleg...Cu ce ar putea sa ma afecteze pe mine numele lui?
-Cand mi-ai zis prima oara numele barbatului care te-a lasat cu copil,am amutit.
-De ce,bunico?
-Numele lui...Aras,il cunosc.Este fiul unui consilier,face parte din membrii de vaza ai orasului.Iar acel consilier,ce trebuia sa aiba acum vreo 45 de ani,este fosta iubire a mamei tale si tatal copilului.Tatal tau,Alya.
Fata simti ca i se inmoaie genunchii.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Numele lui este Ferno Elbrus.


Cateva ore mai tarziu,o nava argintie cobora maiestuos in iarba verde,starnind rotocoale.Din ea cobori un barbat cu zambetul pe buze.O femeie imbracata intr-o rochie albastra si cu un palton lung sta in fata navei,insotita de un barbat.
-Han,asteapta-ma aici,pana vorbesc cu el;nu va dura mult.
Barbatul incuviinta.
Alya se indeparta de Han si se opri in fata lui Aras,nemiscata.Acesta privi uimit fata ei inrosita de plans si cearcanele de sub ochi.O stranse in brate,dar ea era rece ca o statuie.
-Ce se intampla cu tine,iubito?De ce nu te bucuri sa ma vezi,nu ti-a fost dor de mine?Pentru ca mie mi-a fost dor,tare dor!o stranse el mai tare.
Ea se desprinse usor de el si il privi cu ochi stranii.
-Nu pot sa vin cu tine.
El ramase descumpanit pe loc.
-Ce vrei sa spui cu asta,Alya?Totul este pregatit,mai trebuie doar sa intri in nava.Ai indoieli,ti-e teama,asa este?E normal.
-Nu.Pur si simplu nu te mai iubesc.
Ochii lui Aras se ingustara si ii prinse mainile.
-Cum adica nu ma mai iubesti?
-Suntem prea diferiti;am incercat sa ma mint ca nu este asa,dar asta e crudul adevar.Nu voi putea sa traiesc in lumea ta,nu vreau sa ma prefac ca sunt ceva ce nu sunt,nu vreau sa traiesc o minciuna...
-Si de cand ai luat tu hotararea asta?
-De ceva timp,mai exact la scurt timp dupa ce ne-am despartit.
-Nu te cred!Refuz sa cred asta,stiu ca ma iubesti.Mi-ai zis ca o sa ma astepti! ii zise el cu vocea tremuranda.
Femeia isi scoase usor paltonul de pe ea,si lua mana lui Aras,apoi o lipi de burta ei.
-Simti asta?
-Da...
- Poate asta te va convinge...Port copilul altcuiva,ii zise ea cu ochii in lacrimi,ferindu-se de ochii lui.Erau blestemati...Blestemati.
El isi retrase mana si se indeparta brusc.
-Care va sa zica atat a tinut iubirea ta!M-ai iubit oare vreodata sau totul a fost o minciuna?Cine e tatal copilului?Este cumva Han?M-ati tradat,si tu si el,in timp ce eu ma straduiam sa fabric cipurile pentru eliberarea voastra?Se poate sa fiti mai josnici de atat,voi,Plebeii?racni el.
Fata plangea incet,fara sa ii mai zica nici un cuvant.De ce oare el nu vedea minciuna din spatele vorbelor ei?
Han ii privea cu mirare de la distanta si ii facu cu mana Patricianului,dar acesta ii arunca o privire furioasa si se grabi spre nava.Inainte de a pleca,se mai opri pentru cateva secunde si o privi pe femeia din fata lui.
-Spune-i acelui Plebeu,iubitului tau, ca intelegerea noastra a cazut.Ai dreptate,traim in lumi mult prea diferite.Insa ceea ce ne deosebeste pe noi de voi este nobletea,de asta ne numim Patricieni. Greseala noastra...Alegem mereu persoana nepotrivita careia sa ii daruim inima...Pacat,chiar te-am iubit...
Barbatul se indeparta cu mantia neagra falfaind in urma lui.Alya cazu in genunchi cu mainile pe pantec si planse cu amar.Han se grabi spre ea tulburat,stranse paltonul de pe jos si i-l puse pe spate,apoi o lua in brate.
-Alya,spune-mi ce s-a intamplat...Nu mai inteleg nimic.Spune-mi,te rog...o mangaie el.
Ea continua sa planga,auzind in minte un zgomot ascutit si rupt,intermitent.Se gandi ca probabil asa se aude zgomotul unei inimi frante.