INCHISOAREA INIMILOR

Era o dimineata mohorata de februarie…Cerul avea o nuanta plumburie si aerul era rece.Aurora mergea zgribulita,privind bolta cu tristete in ochi.Oare cand avea sa mai fie soare?Nici nu-si mai amintea de cand nu mai simtise caldura razelor lui pe piele.Isi incheie mai sus fermoarul jachetei si isi infunda mainile in buzunare,grabind pasul.
Deasupra ei plutea un banner urias,in forma de portocala pe care scria cu litere de-o schiopa”Esti in pericol de a te indragosti?Cumpara acum complexul de pilule Urass,satisfactie garantata de la prima administrare,fara efecte adverse”.Isi pleca privirea si continua sa mearga spre fabrica,dar un alt panou urias ii atrase atentia vrand-nevrand”Simptome de gol in stomac,pierderea echilibrului,ganduri confuze,palpitatii si maini transpirate?Nu te ingrijora,Doctorul este aici sa te asiste,daca simptomele nu cedeaza.Vino la Centrul de recuperare si noi te vom ajuta! Chiar daca te simti rau,indragosteala este un proces reversibil.Fa-o acum!”
Sau un altul”Ti-ai luat astazi pastila?Nu uita,ai nevoie de o minte limpede pentru buna functionare a organismului tau!”
Era satula sa le mai citeasca.In fiecare dimineata trecea pe langa ele si le citea iar si iar,literele ii sareau in ochi si nu se putea abtine.Probabil ca stia pe de rost jumatate dintre panourile publicitare din oras.Ajunse in fata unei cladiri pe care scria cu litere uriase”FABRICA DE ASAMBLARE A ROBOTILOR”.
Intra in hala imensa,apoi se duse in vestiar sa se imbrace in salopeta gri metalizat.Se duse spre sectorul ei si se opri in fata benzii care rula usor.Incepu munca plicticoasa de controlare a pieselor,observand cu ochi priceputi fiecare neregularitate si aruncand in container piesele imperfecte.De-a lungul si de-a latul halei se plimbau doi Controlori,imbracati in costumele lor negre si cu castile sub brat, survoland cu priviri reci si impenetrabile zecile de femei si barbati care lucrau la linia de asamblare.Aurora se intreba daca nu cumva Controlorii devenisera si ei niste roboti.Se intreba daca nu cumva si ea devenise un robot.Slava cerului ca ei nu-i puteau auzi gandurile in timp ce muncea. …Putea sa viseze oricat isi dorea,ca mod de evadare din locul gri ce era nevoita sa il intalneasca zilnic.Orele s-au scurs la fel de monoton ca de fiecare data,fiecare preocupat de treaba ce o avea de facut si rareori schimband o vorba.Isi lasa salopeta in dulap si il incuie,apoi se grabi sa iasa din cladire.Macar peisajul de afara de ar fi diferit!Dar tot ce vedea erau doar cladiri inalte,cenusii si sumbre.Oare de ce nu se foloseau si alte culori,alte materiale?Ii placeau atat de mult culorile!Oare de ce nu existau decat muncitori in fabrici si personal in magazine,si nu existau si artisti?Scutura din cap,gandindu-se ce ar spune mama ei despre aceste ganduri.Era mai bine sa le pastreze pentru ea.
Se indrepta spre casa cu pasi obositi,arunca cheile pe masa din bucatarie si se indrepta spre baie.Pe drum se cioci de sora ei.
-Aurora,de ce nu te uiti pe unde mergi?Iar esti distrata?
-Doar putin obosita draga.Cum a fost la scoala azi?
-Ca de obicei,nimic neobisnuit.Vezi ca mama e in tura de noapte.Ai mancare in frigider,trebuie doar sa o incalzesti.
-Bine,multumesc Ama.Acum ma lasi si pe mine sa intru in baie?
-Ahh daaa,rase ea si se feri in dreapta.Isi aduna cordonul halatului care cazuse si stranse materialul pe langa ea apoi se indrepta spre camera de zi,ciufulindu-si parul ud.
Aurora dadu drumul la apa fierbinte si se strecura sub dus.Momentul ei preferat din zi,nu l-ar fi dat pentru nimic in lume!Apa o calma,ii calma gandurile care ii treceau prin minte si o chinuiau deseori.Peste o jumatate de ora era in camera ei,intinsa pe covor.Statea in fata unor mormane de cartoane colorate,ziare,creioane si lipici.Se apuca sa decupeze diferite bucati de ziar si sa le lipeasca armonios sub forma de colaj pe o bucata neagra si mai groasa de carton.Lipiciul i se lipea de degete si se lua greu dar nu-i pasa.Acest lucru ii aducea zambetul pe buze si o facea sa nu se mai simta atat de singura si inutila.Orele s-au scurs ca minutele si privind pe geam vazu ca incepuse ploaia.O ploaie gri peste un oras la fel de gri.Privi la colajul ce tocmai incepea sa se usuce.Un oras cu cladiri inalte,dar fiecare colorata in zeci de feluri,o incantare pentru ochi,o pata de culoare in universul ei plafonat.Si foamea ii disparuse.
Dimineata se trezea devreme,asa ca nu avea mult timp de irosit.Se intinse in pat si trase toate storurile iar camera se cufunda in intuneric.Auzi muzica din cealalta camera si batu cu pumnul in perete.Ama,iar asculta muzica tare!Oare nu a inteles inca ca ea trebuie sa mearga la munca?
Ochii i se inchideau cate putin,dar ii deschidea iar,nevrand sa adoarma.Oare de ce nu mai existau cupluri?Oare de ce nu mai erau copii,trecusera poate zece ani de cand vazuse ultimul copil.De ce dragostea se pedepsea cu moartea,ce era atat de periculos la ea?De ce era considerata inalta tradare si incalcare a prerogativelor?Ce ascundeau Controlorii?
Se foi,intorcandu-se pe partea cealalta.De ce sa doarma?Maine iar la munca si nimic nou nu se intampla in viata ei.Munca de robot pentru crearea de roboti,viata de robot…Poate nici suflet nu mai avea.Tresari si isi aminti ca uitase de pastila.Se indrepta cu pasi impleticiti spre baie,deschise dulapiorul si scoase de acolo o cutie conica pe care scria Urass,apoi rostogoli afara pilula neagra.O inghiti alaturi de un pahar cu apa apoi se intoarse in pat.Nu dura mult si atipi.
Peste o ora,se trezi toata lac de sudoare.Imaginile acelea terifiante…Isi mai amintea si acum durerea de pe chipul surorii ei mai mari si strigatele ei disperate,dar mute.Isi aminti ce se citea in ochii ei,dragostea….Acel lucru interzis.Ochii ei erau un ciudat amestec.Pe de o parte era durerea despartirii,iar pe de alta ceva victorios clocotea,dar nu ar fi putut spune exact ce anume.Parca si acum o vedea pe mama cum se sprijinea de perete ca sa nu cada,la aflarea vestii.Prea tanara.O soarta prea cruda pentru draga ei sora.Isi sterse fruntea si incerca sa se calmeze.Ce a fost a fost,a ramas in trecut.Tot ce trebuia era sa-si ia pastila si totul o sa fie bine.
A doua zi lucrurile se petrecura la indigo.Acelasi cer,aceeasi hala,aceeasi barbati imbracati in negru cu priviri sterse.Se indrepta spre casa pe acelasi drum,trecand prin piata mare a orasului.O multime mare era stransa in fata marelui ecran central,privind atent la ceva.Se apropie de el si zgomotul difuzoarelor ii arse timpanele.Vocea barbatului se auzea puternic:
-“Imaginile pe care le priviti acum sunt in timp real si reprezinta o noua aplicare cu succes a Legii cu nr.99,in baza incalcarii prerogativelor si a anexelor acestuia.”
Imaginile de pe ecran ii faceau pe unii sa se infurie,altii se uitau impasibili,neparand sa ii afecteze prea mult.Femeia din imagine tocmai era dusa in incinerator,dar le dadea de furca gardienilor pentru ca se zbatea continuu si tipa “Te iubesc Norr,te iubesc!”.In cele din urma au tarat-o si imbrancit-o inauntru iar usa metalica s-a inchis ermetic.In fata ei,paralel cu ea se gasea iubitul ei,si el in aceeasi situatie.
-Uite ce se intampla cu tinerii bezmetici din ziua de azi domnule,scrasni din dinti un batran si isi stranse pumnii.Nu se gandesc la suferinta ce o provoaca bietilor parinti,la chinul lor si aleg sa se indragosteasca.Aleg moartea si nu viata.Ce se intampla domnule cu generatia asta?
Unul dintre controlori facu un semn si flacarile albastre incepura sa-si faca treaba.Femeia isi lipi mainile de mica portiune de geam,continuand sa priveasca barbatul cu ochii in lacrimi si in acelasi timp zambind,iar acesta sta cu mainile inclestate si se uita in ochii ei.Acelasi zambet victorios,pe care Aurora nu il putea intelege.
Flacarile crescura in intensitate si femeia incepu sa tipe,apoi se lipi mai tare de geamul transparent.Fata ei era in chinuri,dar nici un sunet nu se auzea din incineratorul izolat fonic.Aurora isi feri privirea si lacrimi incepura sa ii curga pe obraz,dar si le sterse repede.Langa cei doi indragostiti Controlorii stateau cu mainile pe pistoale,cu vizorul intunecat al castii tras peste ochi.Aratau ca niste ingeri ai mortii si pe buna dreptate isi castigasera acest nume.Spectacolul se termina curand,si toata lumea incepu sa se imprastie care incotro.
Se indrepta spre casa cu o tristete mare in suflet si cu senzatia de gol pe care o avea de cand se stia.Senzatia de pustiire,de nimicnicie,de inutilitate nu ii dadea pace.Ce ii lipsea,de ce se simtea incompleta?
Seara se scurse in liniste,lua cina alaturi de mama si sora ei,fiecare evitand sa o priveasca pe cealalta.
-Am auzit ca a mai fost o executie astazi,sopti timid Ama.
-Da,am auzit si eu;cred ca au trecut 5 luni de la ultima,parca se inmultesc pe zi ce trece.
-Mama,iti este dor de ea?In fiecare zi ii simt lipsa si ma doare.
Mama isi ridica privirea din farfurie si se uita fix la ea.
-Ma gandesc la ea in fiecare zi,Ama.Nu trece clipa sa nu ma invinuiesc pentru cele intamplate.Poate daca eram mai vigilenta,nu se ajungea la asa ceva.Dar cred ca oricum nu ar fi contat prea mult.
Se incrunta.
-Sora voastra a facut alegerea,fara sa ceara nimanui vreo parere.Nu s-a gandit la noi si la suferinta ce a lasat-o in urma.A fost atat de egoista.Sper numai ca voi sa nu repetati greseala ei.
Se indrepta obosita spre robotul casnic si il seta pentru spalat vase apoi pleca spre camera ei.Cele doua surori au ramas nemiscate,pofta de mancare pierindu-le subit.Aurora invartea furculita prin mancarea de mazare,mai mult jucandu-se cu mancarea decat altceva.Desi trecuse ceva timp,ranile erau departe de a se vindeca.Azi nu avea chef sa faca colaje,simtea ca si cand ar trada-o pe mama ei.Se schimba si pleca sa se plimbe prin oras.
Se opri in piata mare,in locul unde cu o zi in urma privire oribilul spectacol.Soarele rasarise si o unda de speranta i se strecura in suflet.Se aseza pe o banca si lasa razele sa o incalzeasca.Isi privi pletele blonde cum ii mangaiau umerii si se descheie putin la jacheta.Peste putin timp,auzi niste pasi hotarati indreptandu-se spre banca ei.Un barbat!Aurora dadu brusc sa se ridice,dar el o opri cu un gest al mainii.
-Te rog,nu te ridica de pe banca din cauza mea.Pot sa stau pe cealalta foarte bine.Voiam doar sa te intreb ceva.
Aurora il privi mai cu atentie.Inalt,probabil 1,85,cu parul scurt si brunet si ochii negri si frumosi.Nu credea pana acum ca niste ochi puteau fi atat de calzi.Strainul ii zambi si simti un fior ciudat in stomac.
-Cu ce te pot ajuta?
-Ma intereseaza foarte mult florile,sunt un fel de hobby pentru mine,le aranjez in diferite combinatii si le presez,ca sa le am ca amintire.Crezi ca ar fi mai bine sa adaug langa trandafirii albi unii rosii sau mai bine niste orhidee?Ceva imi spune ca te pricepi la culori.
Si inca ce o mai nimerise!Il privea cu mare neincredere,nestiind exact ce sa ii raspunda.Era clar ca intrebarea era doar un pretext si el dorea un fel de contact cu ea.Se trase mai aproape de marginea bancii intr-o pozitie defensiva.Barbatu ramase ferm in acelasi loc,zambindu-i fermecator.Ce era in capul lui?
-Nu ma pricep foarte mult la aranjamente florale,dar cred ca trandafirii ar merge bine cu orhideele.Cred ca mi-ar placea aceasta combinatie.
-Excelenta idee,se pronunta el si se apropie mai mult de ea.Cum se face ca avem aceleasi arii de interese?Putine persoane mai sunt pasionate de culoare in aceasta lume gri.
-Nu cred ca ma cunosti indeajuns de bine ca sa ma incadrezi intr-o categorie sau alta,domnule…
-Mii de scuze,zambi el.Eu sunt Adan.
-Aurora.
Se apropie si ii intinse mana.Aurora isi lasa degetele stranse si simti un fior electric cum ii strabate spatele.Strainul parea si el putin tulburat.Isi retrase mana rapid.
-Care sunt florile tale preferate?
-Trandafirii cu petale roz,sopti ea visatoare.
-Incantator,nici ca se putea mai bine.Cu ce te ocupi in timpul liber,daca nu sunt prea indiscret?
-Imi place sa compun colaje de diferite culori,se pronunta ea.
-Magnific,ti-am zis eu ca avem ceva in comun!Asta daca nu punem la socoteala faptul ca initialele numelor noastre incep cu A.Suflete-pereche poate?zise el siret.
Fata incepu sa rada.De mult timp nu mai rasese.Presupunerile strainului i se pareau in acelasi timp romantice si nerusinate.
-Iti apare o lumina in ochi cand razi,stiai?
Se uita la el si simti cum o ia cu frig.Strainul parea de data asta foarte serios.Nici nu-si daduse seama cand el se asezase pe banca langa ea.El ii simti stinghereala asa ca relua.Se scurse mai bine de o ora de cand povesteau,teama ei se mai diminuase si radea la glumele lui.Totusi el pastra distanta si nu incerca in nici un fel sa o atinga.
-Imi pare foarte bine ca te-am cunoscut.Dar acum chiar trebuie sa plec.Sper ca soarta sa ne mai ofere sansa de a ne intalni candva….Cine stie….Eu nu disper.
-Si mie mi-a parut bine,sopti ea plecandu-si ochii in jos.
Strainul se ridica in picioare si o privi cateva secunde intens,incat simtea ca ceva o arde si dintr-o data tristetea o toropi.
-La revedere Aurora.
Nu-si ridica ochii pana el nu se indeparta indeajuns,apoi ii privii umerii lati si parul brunet ravasit de vant.Se indrepta spre casa,intrebandu-se ce era cu acel fior de cand el o atinsese.Ceva nu era deloc in regula.
Se tranti in pat si vazu pe noptiera cutia cu Urass.Rostogoli doua pastile si lua doza pe doua zile.Doar pentru siguranta.




O noua zi cu cer metalic,se pare ca iar va ploua.Aurora privi pe fereastra murdara a halei si vazu primele picaturi.In curand i se termina tura.Isi arunca salopeta uzata intr-un container si se schimba.Parul ii era ravasit,dar nu il stranse.Ii placea sa simta cum se joaca vantul prin el.
Isi lua jacheta si se grabi spre casa,nu isi luase de data asta umbrela.Picaturile se intetira si se gandi ca poate era cazul sa ia autobuzul,dar ii placea prea mult vantul care se pornise si senzatia de tensiune din aer.Se opri in piata centrala si intinse mainile spre cer.Ploaia incepu sa cada cu zgomot.Auzi in spatele ei niste pasi precipitati si o voce cunoscuta.
-Nu ar trebui sa stai in ploaie domnisoara,nu face bine la sanatate.
Se intoarse surprinsa.Strainul cu ochii tulburatori era aici.
-Adan?Ce…ce cauti aici?
El ii zambi ca si prima data si se apropie.
-Ca si tine,admir ploaia.Imi place sa o simt cum imi cade pe piele.
Isi intinse mainile si isi expuse fata ploii necontenite.Aurora rase si facu la fel.Piata era aproape pustie,toti oamenii se grabeau la adapost.Deodata un fulger puternic despica cerul,urmat de puternica bubuitura.Aurora sari fara sa vrea in bratele strainului,iar el o stranse.Ii simti parul umed pe fata si parfumul discret.El respira dintr-o data greoi.Aurora isi ridica privirea si se uita direct in ochii lui,infruntandu-l dar pasiunea lui o speria.Incerca sa-si elibereze bratele si sa se indeparteze,dar el o lipi si mai tare de el si se uita la ea fara sa spuna un cuvant.
-Lasa-ma sa plec,Adan te rog!Nu stii ce faci!
-De ce negi,ridica el tonul furios.Simti ceva,asa este?De ce fugi?
-Nu voi repeta aceeasi greseala,tipa ea si lacrimile i se amestecara cu ochii.Nu ma mai atinge,te rog lasa-ma sa plec!
-Iarta-ma,sopti el si se repezi spre buzele ei reci.Incepu sa o sarute cu disperare si o lipi cu totul de pieptul lui.Isi trecu mainile prin parul ei udat de ploaie iar fata se abandona.Nu intelegea de ce nu mai avea gandurile clare,de ce genunchii ii erau dintr-o data moi si de ce inima ii batea de sa ii sparga pieptul.Deodata, cipul din incheietura lui Adan incepu sa clipoceasca pe sub piele in rosu,in loc de obisnuita culoare verde.Peste doua secunde si cipul ei incepu de asemenea sa straluceasca.
-Nuu Adan,opreste-te!! striga ea disperata si se smuci din bratele lui.
O lasa sa se indeparteze,dar era prea tarziu.Cipurile licareau continuu.
-Ce se intampla aici?auzira o voce puternica in spatele lor.Cei doi tresarira,iar Aurora ingheta pe data.
-Nimic extraordinar domnule,incerca Adan sa salveze situatia.Povesteam despre munca de la fabrica si de ultimile luni care au fost extrem de stresante si…
-Detectoarele nu mint!replica el aspru.La sectie acum!
Isi trase vizorul castii peste ochi si pleca,urmat de cei doi.
-De data asta scapati doar cu un avertisment,dar data viitoare s-ar putea sa fie mult mai rau.Intelegeti treaba asta?se incrunta Controlorul.
-Da domnule,spusera ei doi intr-un cor,stand nemiscati in cele doua fotolii.
-Parintii vostri au fost instiintati despre asta si vor lua masurile necesare.Este mai bine pentru voi sa nu va mai intalniti,sa evitati orice fel de contact si sa luati o doza suplimentara de Urass daca mai apar probleme.V-ati luat doza zilnica,asa este?
-Da domnule,se apara repede Aurora cu o voce speriata.
-Momentan cipurile s-au supraincarcat si sunt dezactivate,dar peste cateva minute isi vor relua functiile normale.Va ordon sa incetati orice contact de indata ce parasiti aceasta cladire.Din cauza unora ca voi domneste haosul in acest oras.Mergeti la un doctor si rezolvati problema,nu vrem ca lucrurile sa se complice,nu-i asa?
-Asa este domnule,replica Adan printre dinti.
-Bun.Acum carati-va din biroul meu.
Cei doi se ridicara brusc si parasira biroul,Aurora aproape alergand.Se indrepta spre iesire cu pas grabit,cu Adan chiar in urma ei.
-Aurora,stai…..
-Nu pot sa stau,nu vreau sa stau,stai departe de mine!ridica ea vocea.Avertisment,intelegi?Maine ce va ma fi,unde se va ajunge?Totul se incheie aici,nu mai vreau sa te vad vreodata!
-Minti,ii zise el cu vocea sugrumata.S-a intamplat ceva intre noi,altfel cipurile nu o luau razna.Nu am mai simtit niciodata asta,pentru nimeni.Si sunt dispus sa imi asum riscul.
-Nu intelegi Adan! Nu-mi permit sa fac una ca asta mamei si surorii mele!Au trecut prin clipe foarte grele si nu le mai supun inca o data la asa ceva.Nu ma intereseaza ce este intre noi sau ce simti tu,imi pasa de familia mea!Nu imi permit acest lux,sa ma indragostesc chiar si pentru o ora de ar fi,chiar si pentru un minut!
Adan se uita lung la ea.Aurora avea lacrimi in ochi.
-Imediat va incepe sa functioneze,zise el privind cipul inert.Si de asta vreau sa-ti spun ceva pana mai este timp.Te inteleg si as fi cumplit de egoist sa iti cer sa faci una ca asta.Te las sa te gandesti.Trei zile Aurora!Daca simti ceva pentru mine intr-adevar vino la ora 18 in piata centrala,in spatele turnului.Daca nu vrei sa mai ai de a face cu mine si vrei sa-ti petreci viata fara sa fi trait,esti libera sa ma ignori.Voi intelege si voi parasi orasul,ca sa reduc la zero sansele de a ne mai intalni.Esti de acord cu propunerea mea?
Fata nu stia ce sa zica,isi framanta mainile si se uita rugator la el.
-S-ar putea ca asta sa fie ultima oara cand ne mai vedem,sopti ea.Imi pare rau,dar nu pot sa fac asta.Nu vreau ca familia mea sa sufere inutil.Pot trai si fara dragoste.Se poate si fara ,nu-i asa Adan?
-Propunerea ramane valabila,stranse el ochii.Stiu ca o faci pentru ai tai,dar inima iti spune altfel.Nu uita,in cea de-a treia zi,langa turn,ora 18!
O privi atent.Ea nu mai zicea nimic,doar lacrimile i se vedeau pe fata.Si le sterse cu un gest hotarat si se uita la el intens,apoi se intoarse si pleca fara sa se mai uite inapoi.Adan continua sa o priveasca pana ce ea disparu din raza vederii lui.


Cand intra pe usa,auzi zgomote precipitate in bucatarie,vocea sugrumata a mamei ei.Se grabi spre dormitor,dar aceasta o auzise si se grabi spre ea.
-Aurora,ai innebunit?Auzi ce veste primesc de la sectie,ai un avertisment deja!Acum esti luata in colimator de Controlori.Mereu vei avea acest antecedent si la urmatoarea abatere te paste executia,fata mea!
Isi puse mainile in cap.
-Dumnezeule mare,cu ce am gresit?De ce mi se intampla numai mie asta?Aurora,indiferent cine e barbatul acela sper ca ai incetat imediat orice contact cu el.Te joci cu inima mea!
-Sunt bine mama,nu il voi mai intalni niciodata.Acum as vrea doar sa fiu putin singura,sopti ea.
-Pe naiba te las singura!Trebuie sa mergem la doctor sa vedem ce este in neregula cu tine,sa te reparam.Nu imi vine sa cred ca tu nu iei asta in serios!Stii prea bine ce s-a intamplat cu sora ta!
-Nu este nevoie sa imi reamintesti mama.Imi amintesc in fiecare zi!Da,am simtit si eu dragostea,da sunt o fiica denaturata,ce vrei sa-ti spun mai mult?Nu a fost ceva programat,nu am dorit asta, s-a intamplat si gata!Acum stiu cum e,si nu este deloc un lucru rau mama,este un lucru minunat sa simti….
-Inceteaza,ca ma imbolnavesti……O zgaltai ea de umeri.
Fata se smuci si intra in camera ei,apoi tranti usa cu zgomot.O incuie,dar mama continua sa bata la usa.Se tranti in pat si incepu sa planga.


Urmatoarea zi se duse la munca ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Si urmatoarea zi la fel.Ama ii aruncase niste priviri lungi,din care ea nu stia ce sa deduca,dar parea ca se teme.Verifica piesele aproape cu furie,uneori cu lacrimi in ochi,ferindu-se de privirile Controlorilor.Cat de gri ii erau iar zilele,cata durere simtea in suflet si cat de dor ii era de Adan.Luase azi cinci pastile de Urass sperand ca o vor ajuta sa uite,dar starea ei se inrautatise.Simtea un fier rosu prin inima ori de cate ori se gandea la el si la sarutul din acea zi ploioasa.Se indragostise oare la prima vedere?Ce forta era aceasta care reusea sa contracareze efectele pilulei?
Mai avea doar aceasta zi sa se gandeasca,iar maine trebuia sa ia decizia finala.Oscila intre sentimentul de datorie fata de familie,pasiune,groaza si dorinta.Avea momente in care dorintele ei intreceau chiar si groaza mortii si asta i se parea absurd.Si nu orice moarte.
De unde ii venise aceasta detasare fata de moarte?Poate ca intr-adevar innebunise si avea nevoie de o consultatie medicala.Nu se putea gandi la el prea mult,gandurile i se incalceau si incepea sa se incurce la ce facea.”Nu trebuie sa las asta sa-mi distruga viata”se gandi ea.
Apoi in secunda urmatoare ….”Care viata”…Avea impresia ca se taraste,ca se tine cu mainile de ultima picatura de viata pe care o avea in ea si care acum se scurgea incet,se simtea ca si cand era pe punctul de a pierde trenul si nu voia.Nu o sa i se mai intample niciodata,asta e clar.Daca se duce la Doctor,va fi atat de indopata de droguri ca nu va mai putea simti absolut nimic.Si va trai toata viata ca o vegetala.
Isi simti iar ochii in lacrimi in timp ce se indrepta spre casa.Arunca cheile pe masa si observa usa camerei Amei intredeschisa.Intra incet si o vazu in pat dormind.Era ceva neobisnuit pentru ea sa adoarma ziua.Ii privi cu drag parul ravasit si o saruta usor pe obraz.Nu,nu putea sa ii faca una ca asta,o iubea prea mult.Dar cum sa opreasca acele sentimente?
Se duse si mai lua inca cinci pastile.De cand marise doza medicamentul isi pierduse parca din putere,pentru ca peste o ora isi revenea si incepea sa se zvarcoleasca de durere.Nu era o durere fizica,dar era mai cumplita decat orice simtise pana atunci.Inima o durea asa de rau incat nu putea sa mai respire cateodata si simtea ca nici toata cutia de pastile nu o putea ajuta.Se indrepta spre bucatarie cu gandul sa-si faca un ceai,si o gasi pe mama ei.
-Mama….
Se apropie de ea si o imbratisa.
-Aurora,imi pare rau ca am tipat la tine dar…
-E de inteles mama,te temi sa nu ma pierzi.Nu ma vei pierde,sopti ea si simti cum inima i se strange.Voi face tot ce este nevoie sa imi revin.
-Stiu draga mea,tu mereu ai fost o fata responsabila.Toti facem greseli,doar ca in aceasta lume ele se platesc mai scump.
-Vrei un ceai?
-Sa sti ca ar merge unul..
Peste ceva timp savurau cana de ceai si povesteau.
-Stii,nu v-am vorbit niciodata de tatal vostru.
-Chiar asa mama,cum era ?intreba Aurora.
In ochii mamei aparu o luminita.
-Era……ei bine,perfect.Era pe vremea cand nu se instalasera inca cipurile,noi am avut marea sansa sa ne indragostim si sa facem copii spre deosebire de generatia voastra.Apoi a aparut Legea si…totul s-a sfarsit.Tatal vostru a decis sa plece cat mai departe,a ales sa nu ma mai vada nici pe mine si nici pe voi vreodata.A facut asta din prea mare iubire pentru mine si voi.Ca voi sa aveti macar un parinte…
-L-ai iubit mult,mama?
Ea ofta.
-A fost dragoste la prima vedere.L-am iubit si il iubesc si acum la fel de mult ca in prima zi.Uneori ma gandesc ce egoista sunt cu tine,Aurora.Cum tie iti reneg acest drept,de a simti iubirea,desi eu am avut parte de ea.
Aurora privi in jos.
-Oare ce este corect pana la urma?Sa renegam ceea ce simtim si sa ramanem in viata pentru cei dragi,sau sa facem ce ne indeamna inima si sa platim pretul?
-In ambele cazuri ai doar de pierdut.In primul caz supravietuiesti,dar te condamni la o viata de nefericire.In al doilea,esti fericit poate o ora,dar te condamni la moarte.Depinde de tine ce simti ca este corect.Cand e vorba de iubire,niciodata nu stim ce este gresit sau nu…
Se adanci in ganduri.
-Crezi ca exista suflete-pereche,mama?
-Eu l-am intalnit pe al meu.Dar l-am pierdut…
Simti ca lacrimile dau sa o inabuse.Mama o stranse la piept cu dragoste si ii mangaie parul.
-Stiu ca e greu,stiu…Dar o sa treaca.Doar sa nu ma parasesti draga mea,sa nu ma parasesti……






Venise si cea de-a treia zi.Aurora nu dormise toata noaptea,iar acum se simtea incapabila sa mearga la munca.Tura ei se termina la ora 18.
Daca ar fi sa se intalneasca cu Adan,nu ar mai avea timp oricum….
Se imbraca si manca alaturi de mama si sora.O imbratisa inainte de plecare,privind lung in urma ei.
-Aurora,vreau sa-ti dau asta,sopti Ama.
Ii intinse o bratara facuta din ate colorate.
-Ce frumos,multumesc….Tu ai facut-o?
-Da,zambi ea.Se pare ca microbul artei se mosteneste,degeaba zice mama.
Aurora o petrecu pe dupa incheietura mainii drepte.
Isi imbratisa strans sora mai mica.
-Te intalnesti cu el,nu-i asa?sopti ea.
Tresari ca muscata de sarpe.
-Ama,de unde ai scos asta?Intre mine si el s-a terminat totul.
-Eu simt altceva,Rora.Cred ca mai e ceva intre voi.Ce o sa alegi?
Se uita in ochii surorii mai mici.Parea ca se maturizase dintr-o data,vocea ii era altfel iar privirea mult mai dura.Stia ca nu are rost sa minta,dar decise sa incerce macar.
-V-am ales pe voi deja,asa ca asta iese din discutie.
Ama se prefacu ca o crede,apoi se arunca in bratele ei.Ii vazu ochii mari si albastri umeziti de lacrimi.
-Te iubesc Rora.
-Si eu te iubesc,Ama!si o stranse la piept.
Usa se inchise cu zgomot in urma ei.Se simtea si mai sfarsita acum,ca si cum tot sangele i se scursese din corp.Ce sa faca Dumnezeule,ce sa faca?Nu,nu se va duce sa il vada,se ducea la moarte sigura!Cu tot centrul colcaind de Controlori.Daca se va apropia va simti iar emotiile si imediat au sa fie reperati.Oare se merita sa mori pentru o singura atingere?
Vazu ceasul si se sperie,era in intarziere.Trebuia sa ajunga la munca.Iar la munca!Iar la viata de robot,robotii asambland roboti,aceleasi zile cenusii,aceeasi lipsa a dragostei,cu durerea vesnic in inima si cu regrete.
O viata trista si fara culoare.Era condamnata.
-Nu,sopti ea si se chirci pe podea.NU,mai bine moartea!
Alerga spre nivelul de jos al casei,aproape impleticindu-se si ajunse intr-o camaruta intunecoasa.Deschise un dulap in care se aflau mai multe sticlute si eprubete.Gasi o pungulita cu pastilute albe si o insfaca.O puse in buzunarul pantalonilor si o inghesui cat mai adanc.Isi lua cheile si mai arunca o ultima privire in camera ei.Colajele stateau gramada langa pat,cu urmele de lipici inca vizibile.Se opri in camera mamei si se apropie de noptiera ei.Lua sticluta de parfum si il imprastie discret pe gat apoi inspira adanc.
Intra in camera Amei si se uita lunga la perna ei in forma de fluture si la CD-urile cu muzica vesnic aflate in neoranduiala.Se tinea de tocul usii,incapabila inca sa plece.Dar trebuia sa o faca.Lua cheile si se apropie de usa casei,aruncand mereu cate o privire in urma.
Lacrimile amenintau sa tasneasca la fiecare pas,dar se straduia sa se controleze.Mergea cu pas masurat,incercand sa aiba o mina cat mai indiferenta.Intra in hala si se apropie de vestiar,punandu-si pe ea vesnica salopeta argintie.Se stradui din rasputeri sa-si pastreze calmul si sa lucreze in ritm normal,uitandu-se mereu la ceas.Din momentul in care va parasi fabrica,totul era contracronometru.Emotiile ii cresteau gradat,desi avea impresia ca le stapaneste si unul din Controlori incepu sa o priveasca suspicios.Se prefacu ca priveste un detaliu important al piesei,luandu-si un aer cat mai profesional.Peste ceva timp,nu mai simti unda rece a privirii lui.Se uita la celelalte femei si barbati care lucrau in sectie.Oare cati dintre ei au dus viata ei?Oare cati dintre ei s-au indragostit si s-au renegat pe ei?Le privi fetele impasibile si triste.
In salopetele lor cenusii,si ei pareau teleghidati.Tepeni,fara viata.
Pentru ca acolo unde nu este iubire nu exista nici viata.Se uita cu infrigurare spre ceas.Ora 17.Timpul parca se scurgea groaznic de incet.Mai avea inca timp sa se razgandeasca,mai putea inca sa o aleaga pe mama si pe Ama.Mai avea timp…..Dar atunci..Asta insemna sa il piarda pentru totdeauna!
Fabrica scoase sunetul strident de terminare a turei.Toata lumea inceta brusc lucrul si se indrepta spre vestiare.Aurora porni cu mainile tremurand si se schimba alaturi de celelalte femei.Simtea cum tremurul i se imprastie prin tot corpul,dar se chinuia sa fie calma.Isi pipai buzunarul sa vada daca punguta transparenta era acolo.Bun.
Isi lua jacheta neagra pe ea si porni cu pasi de lup spre turnul din spatele pietei.Oare o sa ajunga la timp?Daca nu o s-o astepte?
Zari un Controlor si coti pe o straduta paralela.Fir-ar ,asta ii lua din timp…Ii venea sa alerge,dar nu voia sa starneasca suspiciuni.Ajunse in spatele turnului,pe o straduta dosnica si vazu o masina parcata acolo.
Simti o prezenta in spatele ei si se intoarse.
-Stiam ca vei veni,zise Adan.Stiam! sopti cu vocea sugrumata si cu o expresie de totala fericire pe fata.
O lua de mana si se indreptara in fuga spre masina.Cipurile incepura sa scoata un sunet ciudat si culoarea se preschimba in rosu.
-Dumnezeule Adan,sunt rosii!Iar acum mai scot si sunetul asta!striga ea disperata.O sa ne prinda….O Doamne….
-Nu-ti fa griji,am totul sub control.Da-mi incheietura.
Barbatul scoase din buzunar doua benzi magnetice si una dintre ele o lipi pe incheiatura ei.
-Asta o sa usture putin…
Aurora se stramba.
-Adan,dar de unde ai facut rost de asa ceva?
-Am contactele mele.Gata,acum suntem bine dar trebuie sa parasim orasul.
-Unde mergem?
-Ne ducem la sanctuar.Aici nu suntem in siguranta.
Masina demara in tromba.
-Pune-ti centura,sopti el precipitat.
-Adan,cata vreme o sa avem protectie?
-Aproximativ o ora si jumatate.Magnetii folosesc un fel de sistem de bruiaj,asa ca detectoarelor o sa le ia ceva timp sa ne gaseasca.Suficient cat sa prindem apusul,zambi el.
Aurora se uita in ochii lui si simti ca o ia plansul.El o prinse de mana cu mana ramasa libera.
-Cate persoane ai lasat in urma ta?
-Mai multe.Dar nu mai conteaza acum Aurora,am facut alegerea.Nu vrei mai bine sa vorbim despre altceva?
-Nu vreau sa te distrag de la condus.Ar fi bine sa ajungem cat mai repede acolo.
-Ai dreptate,zise si el apasa adanc pe acceleratie.


Peste 30 de minute coborau pe o campie intinsa.Orasul gri ramasese undeva in departare,abia se mai zareau varfurile celor mai inalte cladiri.In fata lor se zareau patru menhiri uriasi din piatra,care inconjurau un al cincilea,culcat..Locul unde se tineau in vremuri vechi ceremoniile lunare urmate de sacrificii umane.
Adan tranti portiera si o lua de mana.Se apropiara in fuga de sanctuar.
-E minunat….Nici nu mai stiu de cand nu am mai iesit in afara orasului.
El zambi.Ii stranse mana mai tare si fiorul ii cuprinse pe amandoi.Scoase incet mana de la spate,care adapostea un trandafir.
-Pentru tine….
Il lua in mainile ei tremurande si ii inspira parfumul.
-Ai tinut minte!
-Cum as putea uita?ii zambi el.
Se asezara pe bucata de roca ce semana cu un pat.Pe cer soarele incepea sa se apropie de asfintit,colorand cu portocaliu si roz petecul albastru.
Adan se apropie de ea si ii cuprinse fata in mainile lui.O privi in ochi cu fericire si durere si ii sopti precipitat:
-Aurora…..Numele tau e predestinat.Acolo undeva in stele a fost scris ca tu sa aduci culoarea in viata mea.Am lasat totul pentru tine si tu totul pentru mine ca sa-mi aduci lumina…..aurora mea….
Fata incepu sa planga si sa il sarute,tinandu-l strans in brate.
-Iubeste-ma Adan……Asa cum nu a facut-o nimeni niciodata…
Ochii lui negri scaparara.
-Am doar o intrebare.Regreti?Regreti ca m-ai ales?
-Nu mai regret acum Adan.Inima imi spune ca am facut alegerea cea buna.Aleg Viata,indiferent cat este de scurta.Iubitul meu…
Incepura sa se sarute cu sete si se lungira pe stanca plata.Lacrimile ei ii scaldau obrazul,iar el simtea ca clocoteste.Timpul zbura,pentru ca imbratisarile lor erau mult prea dulci….


Soarele incepu sa se apropie vijelios de momentul in care ceda puterea noptii.Cei doi indragostiti stateau imbratisati pe stanca,uitandu-se adanc unul in ochii celuilalt.Aurora tinea strans intre degete trandafirul cu petale roz,incercand sa nu priveasca asfintitul.
-Se apropie clipa Adan…Cand cipurile vor incepe sa…
-Shhhh,o saruta el.Nu spune nimic.
-Am venit pregatita.Nu o sa ii las sa ne arda Adan!Voi muri asa cum ALEG eu!
Intinse mana dupa buzunarul pantalonilor si pipai punga.O scoase afara si o aseza pe pieptul lui Adan.
-De unde ai facut rost de asa ceva?
-Am si eu contactele mele,sopti ea.Cred ca ar trebui sa le luam.
-Isi fac efectul in 15 min,mai avem timp.Hai sa privim apusul si dupa aceea le luam.
O lua in brate din spate si o acoperi cu haina lui.Ii simti parfumul discret de pe gat si atingerea moale a parului.Cerul era acum de-a dreptul incendiar.Adan se uita la ea.
-Vezi Aurora?Aceasta este clipa noastra.Indiferent ce a fost si indiferent ce va fi,aceasta este clipa noastra pentru eternitate.Ne-au luat viata,ne-au luat iubirea,ne-au furat fericirea dar nu ne pot lua acest moment!sopti el inflacarat si o saruta.
-Noi am castigat,nu-i asa Adan?Le-am incalcat toate regulile,iar acum ii vom sfida din nou…
-Asa este,noi am castigat!Ne-am recastigat libertatea,am sfaramat lanturile…
-Acum stiu ce inseamna iubirea Adan….Stii ce cred eu?
-Ce anume,iubita mea?
-Ca iubirea inseamna de fapt libertate…Ca nu mai conteaza daca traiesti sau daca mori,conteaza ca inima sa fie libera sa iubeasca…
Off Adan,as mai vrea o clipa cu tine…
El o stranse si mai tare.
-Nu mai este timp,sa le luam.
Reversa in palma ei pastilele albe.
-Ce se intampla acum Aurora?
-Peste zece minute vom adormi,peste inca zece vom intra in coma profunda.Cand ei vor sosi,vor gasi doar doua corpuri fara viata.
Cerul se intunecase brusc si aparura primele stele.
-Priveste iubitule,cat e de frumos…
-Se lungira pe spate,ea stand pe pieptul lui si se uitara in sus.
-Nu ma mai tem acum….sopti ea.
-Nici eu………Te am langa mine.Ai vazut steaua ce tocmai ai cazut?
-Sa ne punem o dorinta iubitule.Sa fim impreuna dincolo de moarte,daca nu am putut fi in aceasta viata.
-Dorinta indeplinita,o saruta el pe frunte.
-Adan,incepe sa-mi fie somn…
Se aseza mai confortabil si isi puse capul pe pieptul lui iar el o saruta pe cap.
-Este totul bine iubirea mea.Dormi…..Dormi…
Peste cateva minute dormeau profund.Vantul incepu sa bata usor si temperatura se raci brusc,dar cei doi nu mai simteau frigul.Cipurile incepura sa emita sunete stridente in linistea noptii ce tocmai se lasase.
Peste ceva timp zgomote puternice se auzeau un vazduh.Doua elicoptere survolau sanctuarul si luminau zona strident.O voce puternica se auzi prin megafon.
“Cetateni,predati-va acum!Sunteti vinovati de incalcarea Legii 99 si de inalta tradare!E inutil sa va opuneti!”
Cele doua siluete erau inca nemiscate.Elicopterele coborara la sol,starnind un curent puternic imprejurul lor.Controlorii se apropiara de indragostiti cu precautie,luminandu-i cu lanternele dar era inutil.Cei doi se predasera deja.In bratele iubirii.