GOL

Simt golul din suflet,trup,si minte,strigator

Mi-e dor sa fie umplut cu al tau dulce amor

Ma dor crud coardele pieptului meu de dor

Simt cum vreau sa ma pierd in neant,sa mor.

Simt cum intreg universul se revarsa in mine

Cel mai mult pe lume imi doresc sa fiu cu tine

As vrea ca doua stele sa uneasca aceste destine

Sa fie golite de dor si foc acele cupe,pline.

Simt cum pielea imi arde si sufletul tresara

Te rog sa nu lasi aceasta dorinta sa moara

Ma uit la drumul gol si simt ca ma impresoara

Un gand nefast ce vrea mereu sa doara.

Simt cum lumea e impotriva noastra

Ce mi-as dori sa pot sa fiu eu cea ramasa

Sa plang cu amar si dor de tine,trasa

De itele iubirii ce tare ma apasa.

POVESTEA INELELOR

Se spune ca la crearea lumii,sapte cavaleri cosmici au primit in grija sapte inele de aur care reprezentau cele sapte taramuri,pe care ei urmau sa coboare.

Primul dintre ei s-a dus indata spre locul harazit,care era impanzit cu pietre pretioase.

El a daruit fiecarei pietre un nume al ei,iar ele au inceput de indata sa vorbeasca si sa straluceasca.
Cel de al doilea a primit in dar Lumea Cristalelor,si isi petrecea ziua fabricand fiinte din cristal,care de indata au inceput si ele sa mearga,sa gandeasca si sa il proslaveasca pe creatorul lor.
Cel de al treilea cavaler a primit in grija lumea de aur,si a mesterit cu mare migala mii si mii de bijuterii minunate.
Cel de al patrulea cavaler a primit sub supraveghere lumea de argint si a creat la randul lui bijuterii nemaivazute.
Cel de al cincilea cavaler a primit in dar lumea de platina,si a inceput de indata sa construiasca lucruri care pana atunci nu mai fusesera construite,incat tot universul se mira.
Cel de al saselea a primit in dar lumea numita Alya,care cuprindea atat aur,argint,platina, cat si pietre pretioase si cristal.Aceasta lume era cea mai bogata dintre toate,si curand ceilalti cavaleri incepura sa il invidieze si sa ravneasca la metalele lui pretioase.

Acesta ceru ajutorul ultimului cavaler,care primise in grija lumea numita Terra si se ruga amarnic de el sa ii ascunda bogatiile in pamant,ca ceilalti sa nu le mai poata gasi.

Viata fiindu-i in primejdie,cel de-a saptelea cavaler decise sa il ajute pe cel aflat la ananghie si de indata au ascuns totul la loc ferit, in oceanele albastre ale Terrei,in solul ei fertil si in padurile ei verzi.
Cand ceilalti cavaleri au venit in lumea numita Alya ei nu au mai gasit pe nimeni,pentru ca cel de-al saselea dintre ei se deghizase si umbla pe Pamant asemeni unui om obisnuit.Nemaigasind-l, hapsanii cavaleri,care numai cavaleri nu se mai puteau numi acum,au parasit taramul acum secat de bogatii si dusi au fost.
Desi au trecut sute si sute de ani,cel de-al saselea creator pribeag nu si-a uitat maiestria si a creat mii si mii de bijuterii cu atata pricepere incat faima lui se raspandise peste intreaga planeta.Consolandu-se cu ideea ca nu-si va mai vedea locul iubit,el a continuat sa faca ce stia mai bine,cu ingaduinta cavalerului cu numarul sapte.
Acesta,vazand amaraciunea lui a invocat Regentii si le-a cerut dreptate pentru napastuit.Ei s-au sfatuit si au hotarat ca cei cinci hapsani sa predea de indata inelele de aur,si le-au daruit celui de-al saselea cavaler,care a devenit astfel stapan peste cele sase taramuri.
Acum el sta pe tronul lui si isi mangaie barba,dar din cand in cand mai arunca cate o privire spre Pamant,mica nestemata albastra suspendata in spatiu si ii priveste cu bunatate pe oamenii care i-au furat intre timp mestesugul si care la randul lor dau nastere acum unor bijuterii splendide,pe care pamantencele le poarta la gat sub forma de colier,in urechi sub forma de cercei,si pe degete sub forma de inele.
Inelul de aur a devenit un simbol important pentru ei, poarta denumirea de verigheta si semnifica legarea a doua suflete pentru totdeauna,desi nimeni nu ar mai putea spune acum de unde vine oare simbolul inelului aurit...

Fantezie

Editare:MIRA

SFARSIT NESFARSIT

Desi cateodata te privesc cu dor,ma mir si eu

Cum o fiinta asa de pur umana poate fi inger

Am alergat pe urma ta sa vad de esti real

Iar aripile ti s-au desfacut la asfintit de soare

Desi ochii tai par niste ochi caprui,normali

Eu vad in ei intreg universul cu ale lui astre

Nu as putea sa-ti cer mai mult,pentru ca tu esti

Singura mea limita,si totusi nesfarsit imi pari

Esti o cometa,sau un soare,o galaxie mai pitica

Dar totusi tu contii sufletul meu acolo undeva

Desi pari a fi doar un barbat ca oricare altul

Am inteles ca ceea ce este in fata mea acum

Nu poate fi descris in desarte,putine cuvinte

Pana la urma cum poti oare cuprinde,in trei fraze

Nesfarsita dragoste a unui suflet pur?

Desi cateodata te privesc cum dormi,ma intreb

Cum de pot fi a ta,de acum si pana in veci

Al carui sfarsit noi stim ca nu exista.

Creatie

FOTO:MIRA

JOC DE ROL

La inceput am fost Noi...Apoi...

Am fost lumina si intuneric,am fost credul si chiar si sceptic.
Am fost ploaie si furtuna,am fost norii de pe cer si marea bruna.
Am fost amiba si insecta,am fost fluture de noapte si o zebra.
Am fost femeie si am fost barbat,am fost campie si versant.
Am fost dimineata si apus,am fost stapan dar si supus.
Am trait si am murit,am si nascut si nimicit.
Am fost razboinic pacifist,am fost vesel si-am fost trist.
Am fost in lume-n lung si lat,am fost pirat si am furat.
Am fost copil si m-am jucat,am fost adult si am trisat.
Am fost femeie frumoasa,am fost mare preoteasa.
Am fost un barbat frumos,am fost mare pacatos.
Am fost aventurier si stationar,hot si justitiar.
Am fost cel ce-a condamnat,am fost cel ce a iertat.
Am fost cel ce am cucerit,am fost cel ce am fugit.
Am fost las si curajos,am fost urat dar si frumos.
Am fost bun dar si rau tare,am iubit cu foc,savoare.
Am fost un vers,un univers,o stea de mare si un sens.
Am jucat un mare rol,am cantat in cheia "Sol".
Acum jocul s-a sfarsit,dragul Eu-Bine-ai venit!

ANGELIC OM

Aripa de inger prins,in intuneric necuprins 

In clustere si sori,seminte stelare si nori 

Brate m-au inconjurat,colac de gatul meu si cap 

Un chip frumos,cu ochi de foc ce ma alin,si ma -adap 

Sub gene negre,fluturande,sub golatate si flamande 

Priviri,atingeri,frumusete.. pe care-ar vrea sa le invete 

Suflet de om si chip angelic,spirit suprem si corp frenetic 

In fata ta ma-inchin si plang,maini tremurande spre Pamant 

Fiinta divina si completa,stralucitoare esti cometa 

Ai fortele unui dragon,prins in capcana unui somn 

E vremea sa te trezesti,sa te privesti si sa iubesti 

Sa canti ador,cu mare dor ,sa-atingi un necuprins de gol 

Sa-l umpli de Creator,nemuritor,covarsitor! 

Sa fii tu steaua cea dintai,pe-univers,peste un vers 

Pe soapta din urma,sa fii stapan tu... cel Ales

AMOR INGHETAT

E-atat de simplu sa respiri si totusi greu,inca te miri

Ca trupul meu inca depinde,ca pielea mea nu te cuprinde

Ca stau in neant,te-as reaprinde

Acum,doar la zenit......

Ochii iti ard ca lampionul,dar n-ai stiut sa-mi tii isonul

E"interzis"pentru profani,dar e permis pentru orfani

Cei vaduviti de sentimente,cei care nu mai au ce pierde

Cei care mor subit.....

Raceala ta de plumb topit,tot sangele mi l-a hranit

Credeam ca strang in pumn cenusa,ca mi te potrivesti manusa

Ca esti astrul,m-ai orbit ...acum la asfintit

Dar ai deschis o usa.....

Simteam ca tu acela esti,venind din bolti si imi cersesti

Un alt sarut plin de emfaza,imi pare rau dar sunt in staza

Iar trupul iti este acum gol,e-un colier ce striga "Dor"

E doar o ipostaza.....

URSITUL

Te vad in somn cu ochii-adanci,sub ale tale gene dulci

Ce ocean de tulburare,frumos esti ca rupt din soare

Atingerea ta ma-nfioara,te-aseaman cu o piatra rara

Cu plete despletite-n vant,cu glasul dulce,oh cuvant

Sa te descrie nu exista,ma-oglindesc in fata trista

Cu aer nobil,voievod,frunte senina si curata

Cutreier intreg univers,ca sa ma atingi o data

Sa te simt,sa ma cuprinzi,imbratisare parfumata!

Sa nu mai pleci,sa imi soptesti"Aleasa inimii esti"

Sa ma rapesti,sa ma iubesti,departe de lucruri lumesti

E aurora sus pe cer,e vant puternic si iti cer

Sa ne unim la-apus de soare si sa ne scaldam in mare

Trupurile noastre foc,in calda binecuvantare!

SUFLETE PERECHE

Ma uit in ochii tai si ma vad pe mine,imi vad chipul cum se oglindeste in lacul nemiscat al privirii tale.
Eu sunt tu si tu esti eu,asa am fost creati de la inceputuri.

Ma uit in ochii tai si-mi amintesc ca inca din frageda copilarie in vise mereu ma urmareai,ca ai fost mereu prezent.
Eu sunt in visul tau iar tu in al meu,croim impreuna cel mai frumos univers.

Ma uit in ochii tai si ma gandesc oare de cate ori m-am rugat la tine si te-am implorat sa mi te arati,cand tu poate esti deja aici.
Eu sunt aici in inima ta iar tu in a mea,deci rugaciunea e inutila.

Ma uit in ochii tai si ma gandesc oare de cate ori te-am confundat cu un strain,de cate ori am trecut unul pe langa altul intamplator pe cale.Eu sunt ingerul tau pazitor iar tu al meu,protectia divina este peste noi,de acum si toata eternitatea.

Ma uit in ochii tai si ma gandesc oare unde esti acum,esti asa departe cum te simt sau asa de aproape cum te vad?
Eu sunt aproape,tu departe....Tu esti departe si totusi atat de aproape.

Ma uit in ochii tai si vad un foc launtric,ce nimic nu-l poate domoli,ma arzi cu valvataie dar eu totusi rezist.
Eu sunt combustibilul ce te face sa arzi,iar flacara ta ma alimenteaza si pe mine,intr-un ciclu nesfarsit.

Ma uit acum in ochii tai si ma intreb ce crezi,poate ti se pare ca am innebunit ca ma pot indragosti de o fantasma.Atunci declar cu indarjire,slavita fie a mea nebunie,nu ma treziti din ea ca pier!

VIS NECUPRINS

Te-am simtit in iarna,in bruma ce se asternea

Te-am mirosit,aveai atunci parfum de viorea 

Te-am tinut la pieptul meu cu mare temei

Ai cules o floare si mi-ai spus povestea ei

Ai fost in roua si-n vantul ce-mi rasfira parul

Ai fost cu mine in noptile in care iubeam cerul

Au clipocit stele, le-am numarat cu mii de soapte

 Dimineata senina le-a topit insa in noapte

Ai vegheat cum numai un inger poate face

Ai asteptat atata timp sa ies din carapace

Ai fost precum un vis de vara,curcubeu

In zilele noroase,erai tu si Boreu

Esti langa mine in orice ceas din viata mea

Imi canti si ma dezmiarda vocea ta

Ma privesti ca si cum prima oara ar fi

Iti multumesc acum de fiecare zi

Nu te vad,nu te aud,dar stiu ca esti

Vorbele tale ma-imbie in mirifice povesti

Esti cavalerul in armura lui stralucitoare

Iar eu sunt gingasa domnita a inimii tale

Pe veci a ta voi fi,nu pot sa ma indoiesc

Tot ce astept acum e sunetul"doresc"

Doresc sa fii oceanul existentei mele

Sa te imbat cu dor si dragoste de stele

Caci impreuna am fost creati a fi

Pana cand neantul ne va desparti

Si chiar si timpul de va disparea

Ne regasim de-a pururea...

DOR DE TINE

Iubirea ta,prinsa-n peceti

Mi-aduce triste dimineti

In care ma trezesc in patul gol

In care vreau sa te ating cu dor.

Tresar si indata ma trezesc

Si-atunci cu drag imi amintesc

Atingerea ta lina si usoara

Si dorurile ma impresoara.

Zilele sunt sterse acum

Pentru ca pe acest drum

Noaptea-mi este al meu sfetnic

Eu sunt acum al ei jertfelnic.

O sa-ti trimit in dar o raza

Ca sa nu uiti,a ta mireasa

E-aici si inca te asteapta

O sa-ti trimit in dar o soapta

O sa te chem chiar la apus

Ma-auzi din sferele de sus?

O sa te ating cu praf de stele

Tu esti cununa vietii mele.

O,vin iubite si ma fura

Iata,este clar de luna

Trupului  meu ii este dor

Sa simta-acum al tau izvor.

Sa ne hranim doar cu iubire

Si sa traim in fericire

Sa scriem amandoi un vers

Un vis pentru univers.

DULCE DIMINEATA

Mi-e dor de tine al meu suflet

In noapte tu auzi rasunet

E zgomotul inimii mele

Care se vrea iar intre stele.

Mi-e dor de tine a mea viata

Sa ma trezesc de dimineata

Sa-ti simt sarutarea dulce

Oh,sigur nu m-as mai duce.

Au trecut milenii iar si iar

In minte mea acum rasar

Amintiri din alta viata

Dintr-o frumoasa dimineata

Acea dimineata dulce...

Oh,sigur nu m-as mai duce.

SUFLETE INGEMANATE

Azi te-am vazut,erai acelasi,mi-ai zambit
Iluzia insa nu-si pusese amprenta peste tine pentru ca indata te-am simtit in mine,te-am simtit...
Am privit in ochii tai si am stiut la ce privesc,in ciuda aparentelor totul era asa firesc
Insa adevarul doar noi doi il stim si de acum tarziu in noapte o sa ni-l soptim
Ma recunosti,te recunosc si tot ce este in afara noastra-i de prisos...
Stiu ca ai vazut un univers in ochii mei si ma adori inca cu si mai mult temei
Pastrez si acum parfumul tau,lipit de pielea mea
Si nu as vrea sa apartin vreodata altuia...
Ne inchidem in a noastra lume,a noastra lume
Vom arunca cheia si vom fi doar noi,doar noi
Doua suflete ingemanate in vapai...



Pentru Flacara mea Geamana
Cu Dragoste...

INGER TACUT

Pentru ca atunci cand toti pleaca,tu ramai...

Pentru ca atunci cand e intuneric,tu imi luminezi drumul...
Pentru ca in noptile cu furtuna,ma tii la pieptul tau...
Pentru ca atunci cand plang imi stergi lacrimile...
Pentru TINE...Toata dragostea mea!


Pentru Flacara mea geamana,cu toata iubirea din sufletul meu

STEAUA TA

Atunci cand ma gandesc la tine uneori,resimt caldura si fiori
In tine este ceva ce imi trezeste induiosare,iar uneori ma vreau lipita de inima ta mare
E ceva placut,familiar,de Acasa,n-as pleca,ma surprind ca-mi este dor de imbratisarea ta...
Ma mai gandesc in noapte la ochii calzi si blanzi,eu ii cunosc si stiu ca sunt de dragoste flamanzi
Atunci cand gandurile noastre se unesc,se-intampla sa rasara ceva nepamantesc
Ma mai gandesc ca poate nu e bine,ce se intampla acum cu mine,nu-i firesc
Insa prezenta ta imi este necesara,ca si zefirul  care ma inconjoara
Nu as renunta vreodata la iubirea ta,ea-mi aminteste mereu,mereu ca sunt o stea
Pierduta in cer nemarginit,dar regasita de catre cel iubit...
Sunt steaua ta.


Pentru Flacara mea geamana,Steaua Diminetii...

PENTRU SUFLETUL MEU

Vibrezi si te arunci in mare,mi-e dor de a ta sarutare
Bratele tale ma inconjoara si dragostea iar ma doboara
Ne desparte intreg pamantul,am trimis ca sol chiar vantul
Sa-ti spuna incet la ureche"Suntem suflete pereche"
Vibrezi si te arunci la mine in brate,dragul meu iubit
Este pentru prima oara cand in inima m-ai simtit,ti-ai amintit
Ca eu sunt cea pe care o cauti de milenii iubirea mea cea dulce
De aici,din inima ta eu nu doresc a mai mai duce
O,o sa raman si o sa te inund cu a mea iubire
Ca sa-ti aduci aminte ca ...nu sunt doar  amintire.

MA APRINDE

Chiar daca dorul de tine ma arde

Si inima bate ca un gong dureros

Chiar daca se zbat ale ei coarde

TU acum zambesti radios

Chiar daca minutele-s grele

Si sufletul te vrea sa se-adape

Chiar daca orele sunt misele

TU esti asa de aproape

Chiar daca uitarea ma doare

Si gandurile sunt asa de confuze

Chiar daca simt o ardoare

TU ma saruti pe ale mele buze

Chiar daca suntem departe acum

Si mintea mea nu te poate cuprinde

Chiar daca de dor ma fac scrum

TU ma faci ca sa simt..."Ma aprinde.."

CANDVA...UNDEVA

Candva,undeva, intr-o zi cu soare

Candva, undeva,pe o plaja aurie

Candva ,undeva,intr-o apa azurie

Candva,undeva, Impreuna.

Candva,undeva,intr-un univers paralel

Candva,undeva,pe o stea luminoasa

Candva,undeva,intr-o lume de basm

Candva,undeva,Impreuna.

Candva,undeva,in sufletul Meu

Candva ,undeva,in sufletul Tau

Candva,undeva,iubirea renaste

Candva,undeva,Impreuna.

Candva,undeva,cu tine de mana

Candva undeva,in bratele tale

Candva undeva,in a ta sarutare

Candva,undeva...Tu si Eu.

Cu dragoste...

Pentru Flacara mea Geamana

ESTI TU

Am strans la piept universul pana cand am realizat ca de fapt imi lipsesti.
Am imbratisat infinitul,pana am realizat ca de fapt este iubirea ta ce ma ardea.
Am privit la cei mai frumosi astri pana am realizat ca sunt ochii tai.
Am mangaiat cea mai fina matase  pana am realizat ca este pielea ta.
Am sorbit nectarul vietii pana am realizat ca este dulcea ta sarutare.
Am iubit cerul necuprins,pana am realizat ca erai tu,eliberarea mea.
Am stat in lumina apusului,pana am realizat ca este lumina ta ce ma sageta.
Am facut dragoste cu cel mai frumos inger,pana am realizat ca de fapt esti...Tu.

UNIVERSUL MEU

Imi amintesc si acum ziua in care mi-ai daruit Universul pe petalele unui trandafir...
Am vrut sa iti daruiesc si eu un univers,dar tu ai spus"Dar tu nu sti ca Universul meu este in privirea ta?"
Atunci lacrimi de fericire mi-au scaldat obrajii si s-au transformat in perle.
Tu le-ai cules si le-ai asezat pe bolta,o noua Constelatie in Universul Iubirii noastre.
Am vrut sa iti daruiesc ceva nemaivazut,dar tu ai spus"Esti miracolul Meu"si atunci pe buzele mele s-a asternut tacerea.
Am vrut sa devin stalpul creatiei tale dar tu ai spus"Dar tu esti insasi temelia Lumii Mele..."
Am vrut sa iti daruiesc doi astri,dar tu ai facut deja templu ochilor mei.
Am vrut sa fac mereu mai mult dar tu m-ai oprit"Nu ai inteles iubire,ca tot ce am nevoie este sa fii Tu?"



Pentru Flacara mea Geamana Mihai
Cu dragoste...

INCHISOAREA INIMILOR

Era o dimineata mohorata de februarie…Cerul avea o nuanta plumburie si aerul era rece.Aurora mergea zgribulita,privind bolta cu tristete in ochi.Oare cand avea sa mai fie soare?Nici nu-si mai amintea de cand nu mai simtise caldura razelor lui pe piele.Isi incheie mai sus fermoarul jachetei si isi infunda mainile in buzunare,grabind pasul.
Deasupra ei plutea un banner urias,in forma de portocala pe care scria cu litere de-o schiopa”Esti in pericol de a te indragosti?Cumpara acum complexul de pilule Urass,satisfactie garantata de la prima administrare,fara efecte adverse”.Isi pleca privirea si continua sa mearga spre fabrica,dar un alt panou urias ii atrase atentia vrand-nevrand”Simptome de gol in stomac,pierderea echilibrului,ganduri confuze,palpitatii si maini transpirate?Nu te ingrijora,Doctorul este aici sa te asiste,daca simptomele nu cedeaza.Vino la Centrul de recuperare si noi te vom ajuta! Chiar daca te simti rau,indragosteala este un proces reversibil.Fa-o acum!”
Sau un altul”Ti-ai luat astazi pastila?Nu uita,ai nevoie de o minte limpede pentru buna functionare a organismului tau!”
Era satula sa le mai citeasca.In fiecare dimineata trecea pe langa ele si le citea iar si iar,literele ii sareau in ochi si nu se putea abtine.Probabil ca stia pe de rost jumatate dintre panourile publicitare din oras.Ajunse in fata unei cladiri pe care scria cu litere uriase”FABRICA DE ASAMBLARE A ROBOTILOR”.
Intra in hala imensa,apoi se duse in vestiar sa se imbrace in salopeta gri metalizat.Se duse spre sectorul ei si se opri in fata benzii care rula usor.Incepu munca plicticoasa de controlare a pieselor,observand cu ochi priceputi fiecare neregularitate si aruncand in container piesele imperfecte.De-a lungul si de-a latul halei se plimbau doi Controlori,imbracati in costumele lor negre si cu castile sub brat, survoland cu priviri reci si impenetrabile zecile de femei si barbati care lucrau la linia de asamblare.Aurora se intreba daca nu cumva Controlorii devenisera si ei niste roboti.Se intreba daca nu cumva si ea devenise un robot.Slava cerului ca ei nu-i puteau auzi gandurile in timp ce muncea. …Putea sa viseze oricat isi dorea,ca mod de evadare din locul gri ce era nevoita sa il intalneasca zilnic.Orele s-au scurs la fel de monoton ca de fiecare data,fiecare preocupat de treaba ce o avea de facut si rareori schimband o vorba.Isi lasa salopeta in dulap si il incuie,apoi se grabi sa iasa din cladire.Macar peisajul de afara de ar fi diferit!Dar tot ce vedea erau doar cladiri inalte,cenusii si sumbre.Oare de ce nu se foloseau si alte culori,alte materiale?Ii placeau atat de mult culorile!Oare de ce nu existau decat muncitori in fabrici si personal in magazine,si nu existau si artisti?Scutura din cap,gandindu-se ce ar spune mama ei despre aceste ganduri.Era mai bine sa le pastreze pentru ea.
Se indrepta spre casa cu pasi obositi,arunca cheile pe masa din bucatarie si se indrepta spre baie.Pe drum se cioci de sora ei.
-Aurora,de ce nu te uiti pe unde mergi?Iar esti distrata?
-Doar putin obosita draga.Cum a fost la scoala azi?
-Ca de obicei,nimic neobisnuit.Vezi ca mama e in tura de noapte.Ai mancare in frigider,trebuie doar sa o incalzesti.
-Bine,multumesc Ama.Acum ma lasi si pe mine sa intru in baie?
-Ahh daaa,rase ea si se feri in dreapta.Isi aduna cordonul halatului care cazuse si stranse materialul pe langa ea apoi se indrepta spre camera de zi,ciufulindu-si parul ud.
Aurora dadu drumul la apa fierbinte si se strecura sub dus.Momentul ei preferat din zi,nu l-ar fi dat pentru nimic in lume!Apa o calma,ii calma gandurile care ii treceau prin minte si o chinuiau deseori.Peste o jumatate de ora era in camera ei,intinsa pe covor.Statea in fata unor mormane de cartoane colorate,ziare,creioane si lipici.Se apuca sa decupeze diferite bucati de ziar si sa le lipeasca armonios sub forma de colaj pe o bucata neagra si mai groasa de carton.Lipiciul i se lipea de degete si se lua greu dar nu-i pasa.Acest lucru ii aducea zambetul pe buze si o facea sa nu se mai simta atat de singura si inutila.Orele s-au scurs ca minutele si privind pe geam vazu ca incepuse ploaia.O ploaie gri peste un oras la fel de gri.Privi la colajul ce tocmai incepea sa se usuce.Un oras cu cladiri inalte,dar fiecare colorata in zeci de feluri,o incantare pentru ochi,o pata de culoare in universul ei plafonat.Si foamea ii disparuse.
Dimineata se trezea devreme,asa ca nu avea mult timp de irosit.Se intinse in pat si trase toate storurile iar camera se cufunda in intuneric.Auzi muzica din cealalta camera si batu cu pumnul in perete.Ama,iar asculta muzica tare!Oare nu a inteles inca ca ea trebuie sa mearga la munca?
Ochii i se inchideau cate putin,dar ii deschidea iar,nevrand sa adoarma.Oare de ce nu mai existau cupluri?Oare de ce nu mai erau copii,trecusera poate zece ani de cand vazuse ultimul copil.De ce dragostea se pedepsea cu moartea,ce era atat de periculos la ea?De ce era considerata inalta tradare si incalcare a prerogativelor?Ce ascundeau Controlorii?
Se foi,intorcandu-se pe partea cealalta.De ce sa doarma?Maine iar la munca si nimic nou nu se intampla in viata ei.Munca de robot pentru crearea de roboti,viata de robot…Poate nici suflet nu mai avea.Tresari si isi aminti ca uitase de pastila.Se indrepta cu pasi impleticiti spre baie,deschise dulapiorul si scoase de acolo o cutie conica pe care scria Urass,apoi rostogoli afara pilula neagra.O inghiti alaturi de un pahar cu apa apoi se intoarse in pat.Nu dura mult si atipi.
Peste o ora,se trezi toata lac de sudoare.Imaginile acelea terifiante…Isi mai amintea si acum durerea de pe chipul surorii ei mai mari si strigatele ei disperate,dar mute.Isi aminti ce se citea in ochii ei,dragostea….Acel lucru interzis.Ochii ei erau un ciudat amestec.Pe de o parte era durerea despartirii,iar pe de alta ceva victorios clocotea,dar nu ar fi putut spune exact ce anume.Parca si acum o vedea pe mama cum se sprijinea de perete ca sa nu cada,la aflarea vestii.Prea tanara.O soarta prea cruda pentru draga ei sora.Isi sterse fruntea si incerca sa se calmeze.Ce a fost a fost,a ramas in trecut.Tot ce trebuia era sa-si ia pastila si totul o sa fie bine.
A doua zi lucrurile se petrecura la indigo.Acelasi cer,aceeasi hala,aceeasi barbati imbracati in negru cu priviri sterse.Se indrepta spre casa pe acelasi drum,trecand prin piata mare a orasului.O multime mare era stransa in fata marelui ecran central,privind atent la ceva.Se apropie de el si zgomotul difuzoarelor ii arse timpanele.Vocea barbatului se auzea puternic:
-“Imaginile pe care le priviti acum sunt in timp real si reprezinta o noua aplicare cu succes a Legii cu nr.99,in baza incalcarii prerogativelor si a anexelor acestuia.”
Imaginile de pe ecran ii faceau pe unii sa se infurie,altii se uitau impasibili,neparand sa ii afecteze prea mult.Femeia din imagine tocmai era dusa in incinerator,dar le dadea de furca gardienilor pentru ca se zbatea continuu si tipa “Te iubesc Norr,te iubesc!”.In cele din urma au tarat-o si imbrancit-o inauntru iar usa metalica s-a inchis ermetic.In fata ei,paralel cu ea se gasea iubitul ei,si el in aceeasi situatie.
-Uite ce se intampla cu tinerii bezmetici din ziua de azi domnule,scrasni din dinti un batran si isi stranse pumnii.Nu se gandesc la suferinta ce o provoaca bietilor parinti,la chinul lor si aleg sa se indragosteasca.Aleg moartea si nu viata.Ce se intampla domnule cu generatia asta?
Unul dintre controlori facu un semn si flacarile albastre incepura sa-si faca treaba.Femeia isi lipi mainile de mica portiune de geam,continuand sa priveasca barbatul cu ochii in lacrimi si in acelasi timp zambind,iar acesta sta cu mainile inclestate si se uita in ochii ei.Acelasi zambet victorios,pe care Aurora nu il putea intelege.
Flacarile crescura in intensitate si femeia incepu sa tipe,apoi se lipi mai tare de geamul transparent.Fata ei era in chinuri,dar nici un sunet nu se auzea din incineratorul izolat fonic.Aurora isi feri privirea si lacrimi incepura sa ii curga pe obraz,dar si le sterse repede.Langa cei doi indragostiti Controlorii stateau cu mainile pe pistoale,cu vizorul intunecat al castii tras peste ochi.Aratau ca niste ingeri ai mortii si pe buna dreptate isi castigasera acest nume.Spectacolul se termina curand,si toata lumea incepu sa se imprastie care incotro.
Se indrepta spre casa cu o tristete mare in suflet si cu senzatia de gol pe care o avea de cand se stia.Senzatia de pustiire,de nimicnicie,de inutilitate nu ii dadea pace.Ce ii lipsea,de ce se simtea incompleta?
Seara se scurse in liniste,lua cina alaturi de mama si sora ei,fiecare evitand sa o priveasca pe cealalta.
-Am auzit ca a mai fost o executie astazi,sopti timid Ama.
-Da,am auzit si eu;cred ca au trecut 5 luni de la ultima,parca se inmultesc pe zi ce trece.
-Mama,iti este dor de ea?In fiecare zi ii simt lipsa si ma doare.
Mama isi ridica privirea din farfurie si se uita fix la ea.
-Ma gandesc la ea in fiecare zi,Ama.Nu trece clipa sa nu ma invinuiesc pentru cele intamplate.Poate daca eram mai vigilenta,nu se ajungea la asa ceva.Dar cred ca oricum nu ar fi contat prea mult.
Se incrunta.
-Sora voastra a facut alegerea,fara sa ceara nimanui vreo parere.Nu s-a gandit la noi si la suferinta ce a lasat-o in urma.A fost atat de egoista.Sper numai ca voi sa nu repetati greseala ei.
Se indrepta obosita spre robotul casnic si il seta pentru spalat vase apoi pleca spre camera ei.Cele doua surori au ramas nemiscate,pofta de mancare pierindu-le subit.Aurora invartea furculita prin mancarea de mazare,mai mult jucandu-se cu mancarea decat altceva.Desi trecuse ceva timp,ranile erau departe de a se vindeca.Azi nu avea chef sa faca colaje,simtea ca si cand ar trada-o pe mama ei.Se schimba si pleca sa se plimbe prin oras.
Se opri in piata mare,in locul unde cu o zi in urma privire oribilul spectacol.Soarele rasarise si o unda de speranta i se strecura in suflet.Se aseza pe o banca si lasa razele sa o incalzeasca.Isi privi pletele blonde cum ii mangaiau umerii si se descheie putin la jacheta.Peste putin timp,auzi niste pasi hotarati indreptandu-se spre banca ei.Un barbat!Aurora dadu brusc sa se ridice,dar el o opri cu un gest al mainii.
-Te rog,nu te ridica de pe banca din cauza mea.Pot sa stau pe cealalta foarte bine.Voiam doar sa te intreb ceva.
Aurora il privi mai cu atentie.Inalt,probabil 1,85,cu parul scurt si brunet si ochii negri si frumosi.Nu credea pana acum ca niste ochi puteau fi atat de calzi.Strainul ii zambi si simti un fior ciudat in stomac.
-Cu ce te pot ajuta?
-Ma intereseaza foarte mult florile,sunt un fel de hobby pentru mine,le aranjez in diferite combinatii si le presez,ca sa le am ca amintire.Crezi ca ar fi mai bine sa adaug langa trandafirii albi unii rosii sau mai bine niste orhidee?Ceva imi spune ca te pricepi la culori.
Si inca ce o mai nimerise!Il privea cu mare neincredere,nestiind exact ce sa ii raspunda.Era clar ca intrebarea era doar un pretext si el dorea un fel de contact cu ea.Se trase mai aproape de marginea bancii intr-o pozitie defensiva.Barbatu ramase ferm in acelasi loc,zambindu-i fermecator.Ce era in capul lui?
-Nu ma pricep foarte mult la aranjamente florale,dar cred ca trandafirii ar merge bine cu orhideele.Cred ca mi-ar placea aceasta combinatie.
-Excelenta idee,se pronunta el si se apropie mai mult de ea.Cum se face ca avem aceleasi arii de interese?Putine persoane mai sunt pasionate de culoare in aceasta lume gri.
-Nu cred ca ma cunosti indeajuns de bine ca sa ma incadrezi intr-o categorie sau alta,domnule…
-Mii de scuze,zambi el.Eu sunt Adan.
-Aurora.
Se apropie si ii intinse mana.Aurora isi lasa degetele stranse si simti un fior electric cum ii strabate spatele.Strainul parea si el putin tulburat.Isi retrase mana rapid.
-Care sunt florile tale preferate?
-Trandafirii cu petale roz,sopti ea visatoare.
-Incantator,nici ca se putea mai bine.Cu ce te ocupi in timpul liber,daca nu sunt prea indiscret?
-Imi place sa compun colaje de diferite culori,se pronunta ea.
-Magnific,ti-am zis eu ca avem ceva in comun!Asta daca nu punem la socoteala faptul ca initialele numelor noastre incep cu A.Suflete-pereche poate?zise el siret.
Fata incepu sa rada.De mult timp nu mai rasese.Presupunerile strainului i se pareau in acelasi timp romantice si nerusinate.
-Iti apare o lumina in ochi cand razi,stiai?
Se uita la el si simti cum o ia cu frig.Strainul parea de data asta foarte serios.Nici nu-si daduse seama cand el se asezase pe banca langa ea.El ii simti stinghereala asa ca relua.Se scurse mai bine de o ora de cand povesteau,teama ei se mai diminuase si radea la glumele lui.Totusi el pastra distanta si nu incerca in nici un fel sa o atinga.
-Imi pare foarte bine ca te-am cunoscut.Dar acum chiar trebuie sa plec.Sper ca soarta sa ne mai ofere sansa de a ne intalni candva….Cine stie….Eu nu disper.
-Si mie mi-a parut bine,sopti ea plecandu-si ochii in jos.
Strainul se ridica in picioare si o privi cateva secunde intens,incat simtea ca ceva o arde si dintr-o data tristetea o toropi.
-La revedere Aurora.
Nu-si ridica ochii pana el nu se indeparta indeajuns,apoi ii privii umerii lati si parul brunet ravasit de vant.Se indrepta spre casa,intrebandu-se ce era cu acel fior de cand el o atinsese.Ceva nu era deloc in regula.
Se tranti in pat si vazu pe noptiera cutia cu Urass.Rostogoli doua pastile si lua doza pe doua zile.Doar pentru siguranta.




O noua zi cu cer metalic,se pare ca iar va ploua.Aurora privi pe fereastra murdara a halei si vazu primele picaturi.In curand i se termina tura.Isi arunca salopeta uzata intr-un container si se schimba.Parul ii era ravasit,dar nu il stranse.Ii placea sa simta cum se joaca vantul prin el.
Isi lua jacheta si se grabi spre casa,nu isi luase de data asta umbrela.Picaturile se intetira si se gandi ca poate era cazul sa ia autobuzul,dar ii placea prea mult vantul care se pornise si senzatia de tensiune din aer.Se opri in piata centrala si intinse mainile spre cer.Ploaia incepu sa cada cu zgomot.Auzi in spatele ei niste pasi precipitati si o voce cunoscuta.
-Nu ar trebui sa stai in ploaie domnisoara,nu face bine la sanatate.
Se intoarse surprinsa.Strainul cu ochii tulburatori era aici.
-Adan?Ce…ce cauti aici?
El ii zambi ca si prima data si se apropie.
-Ca si tine,admir ploaia.Imi place sa o simt cum imi cade pe piele.
Isi intinse mainile si isi expuse fata ploii necontenite.Aurora rase si facu la fel.Piata era aproape pustie,toti oamenii se grabeau la adapost.Deodata un fulger puternic despica cerul,urmat de puternica bubuitura.Aurora sari fara sa vrea in bratele strainului,iar el o stranse.Ii simti parul umed pe fata si parfumul discret.El respira dintr-o data greoi.Aurora isi ridica privirea si se uita direct in ochii lui,infruntandu-l dar pasiunea lui o speria.Incerca sa-si elibereze bratele si sa se indeparteze,dar el o lipi si mai tare de el si se uita la ea fara sa spuna un cuvant.
-Lasa-ma sa plec,Adan te rog!Nu stii ce faci!
-De ce negi,ridica el tonul furios.Simti ceva,asa este?De ce fugi?
-Nu voi repeta aceeasi greseala,tipa ea si lacrimile i se amestecara cu ochii.Nu ma mai atinge,te rog lasa-ma sa plec!
-Iarta-ma,sopti el si se repezi spre buzele ei reci.Incepu sa o sarute cu disperare si o lipi cu totul de pieptul lui.Isi trecu mainile prin parul ei udat de ploaie iar fata se abandona.Nu intelegea de ce nu mai avea gandurile clare,de ce genunchii ii erau dintr-o data moi si de ce inima ii batea de sa ii sparga pieptul.Deodata, cipul din incheietura lui Adan incepu sa clipoceasca pe sub piele in rosu,in loc de obisnuita culoare verde.Peste doua secunde si cipul ei incepu de asemenea sa straluceasca.
-Nuu Adan,opreste-te!! striga ea disperata si se smuci din bratele lui.
O lasa sa se indeparteze,dar era prea tarziu.Cipurile licareau continuu.
-Ce se intampla aici?auzira o voce puternica in spatele lor.Cei doi tresarira,iar Aurora ingheta pe data.
-Nimic extraordinar domnule,incerca Adan sa salveze situatia.Povesteam despre munca de la fabrica si de ultimile luni care au fost extrem de stresante si…
-Detectoarele nu mint!replica el aspru.La sectie acum!
Isi trase vizorul castii peste ochi si pleca,urmat de cei doi.
-De data asta scapati doar cu un avertisment,dar data viitoare s-ar putea sa fie mult mai rau.Intelegeti treaba asta?se incrunta Controlorul.
-Da domnule,spusera ei doi intr-un cor,stand nemiscati in cele doua fotolii.
-Parintii vostri au fost instiintati despre asta si vor lua masurile necesare.Este mai bine pentru voi sa nu va mai intalniti,sa evitati orice fel de contact si sa luati o doza suplimentara de Urass daca mai apar probleme.V-ati luat doza zilnica,asa este?
-Da domnule,se apara repede Aurora cu o voce speriata.
-Momentan cipurile s-au supraincarcat si sunt dezactivate,dar peste cateva minute isi vor relua functiile normale.Va ordon sa incetati orice contact de indata ce parasiti aceasta cladire.Din cauza unora ca voi domneste haosul in acest oras.Mergeti la un doctor si rezolvati problema,nu vrem ca lucrurile sa se complice,nu-i asa?
-Asa este domnule,replica Adan printre dinti.
-Bun.Acum carati-va din biroul meu.
Cei doi se ridicara brusc si parasira biroul,Aurora aproape alergand.Se indrepta spre iesire cu pas grabit,cu Adan chiar in urma ei.
-Aurora,stai…..
-Nu pot sa stau,nu vreau sa stau,stai departe de mine!ridica ea vocea.Avertisment,intelegi?Maine ce va ma fi,unde se va ajunge?Totul se incheie aici,nu mai vreau sa te vad vreodata!
-Minti,ii zise el cu vocea sugrumata.S-a intamplat ceva intre noi,altfel cipurile nu o luau razna.Nu am mai simtit niciodata asta,pentru nimeni.Si sunt dispus sa imi asum riscul.
-Nu intelegi Adan! Nu-mi permit sa fac una ca asta mamei si surorii mele!Au trecut prin clipe foarte grele si nu le mai supun inca o data la asa ceva.Nu ma intereseaza ce este intre noi sau ce simti tu,imi pasa de familia mea!Nu imi permit acest lux,sa ma indragostesc chiar si pentru o ora de ar fi,chiar si pentru un minut!
Adan se uita lung la ea.Aurora avea lacrimi in ochi.
-Imediat va incepe sa functioneze,zise el privind cipul inert.Si de asta vreau sa-ti spun ceva pana mai este timp.Te inteleg si as fi cumplit de egoist sa iti cer sa faci una ca asta.Te las sa te gandesti.Trei zile Aurora!Daca simti ceva pentru mine intr-adevar vino la ora 18 in piata centrala,in spatele turnului.Daca nu vrei sa mai ai de a face cu mine si vrei sa-ti petreci viata fara sa fi trait,esti libera sa ma ignori.Voi intelege si voi parasi orasul,ca sa reduc la zero sansele de a ne mai intalni.Esti de acord cu propunerea mea?
Fata nu stia ce sa zica,isi framanta mainile si se uita rugator la el.
-S-ar putea ca asta sa fie ultima oara cand ne mai vedem,sopti ea.Imi pare rau,dar nu pot sa fac asta.Nu vreau ca familia mea sa sufere inutil.Pot trai si fara dragoste.Se poate si fara ,nu-i asa Adan?
-Propunerea ramane valabila,stranse el ochii.Stiu ca o faci pentru ai tai,dar inima iti spune altfel.Nu uita,in cea de-a treia zi,langa turn,ora 18!
O privi atent.Ea nu mai zicea nimic,doar lacrimile i se vedeau pe fata.Si le sterse cu un gest hotarat si se uita la el intens,apoi se intoarse si pleca fara sa se mai uite inapoi.Adan continua sa o priveasca pana ce ea disparu din raza vederii lui.


Cand intra pe usa,auzi zgomote precipitate in bucatarie,vocea sugrumata a mamei ei.Se grabi spre dormitor,dar aceasta o auzise si se grabi spre ea.
-Aurora,ai innebunit?Auzi ce veste primesc de la sectie,ai un avertisment deja!Acum esti luata in colimator de Controlori.Mereu vei avea acest antecedent si la urmatoarea abatere te paste executia,fata mea!
Isi puse mainile in cap.
-Dumnezeule mare,cu ce am gresit?De ce mi se intampla numai mie asta?Aurora,indiferent cine e barbatul acela sper ca ai incetat imediat orice contact cu el.Te joci cu inima mea!
-Sunt bine mama,nu il voi mai intalni niciodata.Acum as vrea doar sa fiu putin singura,sopti ea.
-Pe naiba te las singura!Trebuie sa mergem la doctor sa vedem ce este in neregula cu tine,sa te reparam.Nu imi vine sa cred ca tu nu iei asta in serios!Stii prea bine ce s-a intamplat cu sora ta!
-Nu este nevoie sa imi reamintesti mama.Imi amintesc in fiecare zi!Da,am simtit si eu dragostea,da sunt o fiica denaturata,ce vrei sa-ti spun mai mult?Nu a fost ceva programat,nu am dorit asta, s-a intamplat si gata!Acum stiu cum e,si nu este deloc un lucru rau mama,este un lucru minunat sa simti….
-Inceteaza,ca ma imbolnavesti……O zgaltai ea de umeri.
Fata se smuci si intra in camera ei,apoi tranti usa cu zgomot.O incuie,dar mama continua sa bata la usa.Se tranti in pat si incepu sa planga.


Urmatoarea zi se duse la munca ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Si urmatoarea zi la fel.Ama ii aruncase niste priviri lungi,din care ea nu stia ce sa deduca,dar parea ca se teme.Verifica piesele aproape cu furie,uneori cu lacrimi in ochi,ferindu-se de privirile Controlorilor.Cat de gri ii erau iar zilele,cata durere simtea in suflet si cat de dor ii era de Adan.Luase azi cinci pastile de Urass sperand ca o vor ajuta sa uite,dar starea ei se inrautatise.Simtea un fier rosu prin inima ori de cate ori se gandea la el si la sarutul din acea zi ploioasa.Se indragostise oare la prima vedere?Ce forta era aceasta care reusea sa contracareze efectele pilulei?
Mai avea doar aceasta zi sa se gandeasca,iar maine trebuia sa ia decizia finala.Oscila intre sentimentul de datorie fata de familie,pasiune,groaza si dorinta.Avea momente in care dorintele ei intreceau chiar si groaza mortii si asta i se parea absurd.Si nu orice moarte.
De unde ii venise aceasta detasare fata de moarte?Poate ca intr-adevar innebunise si avea nevoie de o consultatie medicala.Nu se putea gandi la el prea mult,gandurile i se incalceau si incepea sa se incurce la ce facea.”Nu trebuie sa las asta sa-mi distruga viata”se gandi ea.
Apoi in secunda urmatoare ….”Care viata”…Avea impresia ca se taraste,ca se tine cu mainile de ultima picatura de viata pe care o avea in ea si care acum se scurgea incet,se simtea ca si cand era pe punctul de a pierde trenul si nu voia.Nu o sa i se mai intample niciodata,asta e clar.Daca se duce la Doctor,va fi atat de indopata de droguri ca nu va mai putea simti absolut nimic.Si va trai toata viata ca o vegetala.
Isi simti iar ochii in lacrimi in timp ce se indrepta spre casa.Arunca cheile pe masa si observa usa camerei Amei intredeschisa.Intra incet si o vazu in pat dormind.Era ceva neobisnuit pentru ea sa adoarma ziua.Ii privi cu drag parul ravasit si o saruta usor pe obraz.Nu,nu putea sa ii faca una ca asta,o iubea prea mult.Dar cum sa opreasca acele sentimente?
Se duse si mai lua inca cinci pastile.De cand marise doza medicamentul isi pierduse parca din putere,pentru ca peste o ora isi revenea si incepea sa se zvarcoleasca de durere.Nu era o durere fizica,dar era mai cumplita decat orice simtise pana atunci.Inima o durea asa de rau incat nu putea sa mai respire cateodata si simtea ca nici toata cutia de pastile nu o putea ajuta.Se indrepta spre bucatarie cu gandul sa-si faca un ceai,si o gasi pe mama ei.
-Mama….
Se apropie de ea si o imbratisa.
-Aurora,imi pare rau ca am tipat la tine dar…
-E de inteles mama,te temi sa nu ma pierzi.Nu ma vei pierde,sopti ea si simti cum inima i se strange.Voi face tot ce este nevoie sa imi revin.
-Stiu draga mea,tu mereu ai fost o fata responsabila.Toti facem greseli,doar ca in aceasta lume ele se platesc mai scump.
-Vrei un ceai?
-Sa sti ca ar merge unul..
Peste ceva timp savurau cana de ceai si povesteau.
-Stii,nu v-am vorbit niciodata de tatal vostru.
-Chiar asa mama,cum era ?intreba Aurora.
In ochii mamei aparu o luminita.
-Era……ei bine,perfect.Era pe vremea cand nu se instalasera inca cipurile,noi am avut marea sansa sa ne indragostim si sa facem copii spre deosebire de generatia voastra.Apoi a aparut Legea si…totul s-a sfarsit.Tatal vostru a decis sa plece cat mai departe,a ales sa nu ma mai vada nici pe mine si nici pe voi vreodata.A facut asta din prea mare iubire pentru mine si voi.Ca voi sa aveti macar un parinte…
-L-ai iubit mult,mama?
Ea ofta.
-A fost dragoste la prima vedere.L-am iubit si il iubesc si acum la fel de mult ca in prima zi.Uneori ma gandesc ce egoista sunt cu tine,Aurora.Cum tie iti reneg acest drept,de a simti iubirea,desi eu am avut parte de ea.
Aurora privi in jos.
-Oare ce este corect pana la urma?Sa renegam ceea ce simtim si sa ramanem in viata pentru cei dragi,sau sa facem ce ne indeamna inima si sa platim pretul?
-In ambele cazuri ai doar de pierdut.In primul caz supravietuiesti,dar te condamni la o viata de nefericire.In al doilea,esti fericit poate o ora,dar te condamni la moarte.Depinde de tine ce simti ca este corect.Cand e vorba de iubire,niciodata nu stim ce este gresit sau nu…
Se adanci in ganduri.
-Crezi ca exista suflete-pereche,mama?
-Eu l-am intalnit pe al meu.Dar l-am pierdut…
Simti ca lacrimile dau sa o inabuse.Mama o stranse la piept cu dragoste si ii mangaie parul.
-Stiu ca e greu,stiu…Dar o sa treaca.Doar sa nu ma parasesti draga mea,sa nu ma parasesti……






Venise si cea de-a treia zi.Aurora nu dormise toata noaptea,iar acum se simtea incapabila sa mearga la munca.Tura ei se termina la ora 18.
Daca ar fi sa se intalneasca cu Adan,nu ar mai avea timp oricum….
Se imbraca si manca alaturi de mama si sora.O imbratisa inainte de plecare,privind lung in urma ei.
-Aurora,vreau sa-ti dau asta,sopti Ama.
Ii intinse o bratara facuta din ate colorate.
-Ce frumos,multumesc….Tu ai facut-o?
-Da,zambi ea.Se pare ca microbul artei se mosteneste,degeaba zice mama.
Aurora o petrecu pe dupa incheietura mainii drepte.
Isi imbratisa strans sora mai mica.
-Te intalnesti cu el,nu-i asa?sopti ea.
Tresari ca muscata de sarpe.
-Ama,de unde ai scos asta?Intre mine si el s-a terminat totul.
-Eu simt altceva,Rora.Cred ca mai e ceva intre voi.Ce o sa alegi?
Se uita in ochii surorii mai mici.Parea ca se maturizase dintr-o data,vocea ii era altfel iar privirea mult mai dura.Stia ca nu are rost sa minta,dar decise sa incerce macar.
-V-am ales pe voi deja,asa ca asta iese din discutie.
Ama se prefacu ca o crede,apoi se arunca in bratele ei.Ii vazu ochii mari si albastri umeziti de lacrimi.
-Te iubesc Rora.
-Si eu te iubesc,Ama!si o stranse la piept.
Usa se inchise cu zgomot in urma ei.Se simtea si mai sfarsita acum,ca si cum tot sangele i se scursese din corp.Ce sa faca Dumnezeule,ce sa faca?Nu,nu se va duce sa il vada,se ducea la moarte sigura!Cu tot centrul colcaind de Controlori.Daca se va apropia va simti iar emotiile si imediat au sa fie reperati.Oare se merita sa mori pentru o singura atingere?
Vazu ceasul si se sperie,era in intarziere.Trebuia sa ajunga la munca.Iar la munca!Iar la viata de robot,robotii asambland roboti,aceleasi zile cenusii,aceeasi lipsa a dragostei,cu durerea vesnic in inima si cu regrete.
O viata trista si fara culoare.Era condamnata.
-Nu,sopti ea si se chirci pe podea.NU,mai bine moartea!
Alerga spre nivelul de jos al casei,aproape impleticindu-se si ajunse intr-o camaruta intunecoasa.Deschise un dulap in care se aflau mai multe sticlute si eprubete.Gasi o pungulita cu pastilute albe si o insfaca.O puse in buzunarul pantalonilor si o inghesui cat mai adanc.Isi lua cheile si mai arunca o ultima privire in camera ei.Colajele stateau gramada langa pat,cu urmele de lipici inca vizibile.Se opri in camera mamei si se apropie de noptiera ei.Lua sticluta de parfum si il imprastie discret pe gat apoi inspira adanc.
Intra in camera Amei si se uita lunga la perna ei in forma de fluture si la CD-urile cu muzica vesnic aflate in neoranduiala.Se tinea de tocul usii,incapabila inca sa plece.Dar trebuia sa o faca.Lua cheile si se apropie de usa casei,aruncand mereu cate o privire in urma.
Lacrimile amenintau sa tasneasca la fiecare pas,dar se straduia sa se controleze.Mergea cu pas masurat,incercand sa aiba o mina cat mai indiferenta.Intra in hala si se apropie de vestiar,punandu-si pe ea vesnica salopeta argintie.Se stradui din rasputeri sa-si pastreze calmul si sa lucreze in ritm normal,uitandu-se mereu la ceas.Din momentul in care va parasi fabrica,totul era contracronometru.Emotiile ii cresteau gradat,desi avea impresia ca le stapaneste si unul din Controlori incepu sa o priveasca suspicios.Se prefacu ca priveste un detaliu important al piesei,luandu-si un aer cat mai profesional.Peste ceva timp,nu mai simti unda rece a privirii lui.Se uita la celelalte femei si barbati care lucrau in sectie.Oare cati dintre ei au dus viata ei?Oare cati dintre ei s-au indragostit si s-au renegat pe ei?Le privi fetele impasibile si triste.
In salopetele lor cenusii,si ei pareau teleghidati.Tepeni,fara viata.
Pentru ca acolo unde nu este iubire nu exista nici viata.Se uita cu infrigurare spre ceas.Ora 17.Timpul parca se scurgea groaznic de incet.Mai avea inca timp sa se razgandeasca,mai putea inca sa o aleaga pe mama si pe Ama.Mai avea timp…..Dar atunci..Asta insemna sa il piarda pentru totdeauna!
Fabrica scoase sunetul strident de terminare a turei.Toata lumea inceta brusc lucrul si se indrepta spre vestiare.Aurora porni cu mainile tremurand si se schimba alaturi de celelalte femei.Simtea cum tremurul i se imprastie prin tot corpul,dar se chinuia sa fie calma.Isi pipai buzunarul sa vada daca punguta transparenta era acolo.Bun.
Isi lua jacheta neagra pe ea si porni cu pasi de lup spre turnul din spatele pietei.Oare o sa ajunga la timp?Daca nu o s-o astepte?
Zari un Controlor si coti pe o straduta paralela.Fir-ar ,asta ii lua din timp…Ii venea sa alerge,dar nu voia sa starneasca suspiciuni.Ajunse in spatele turnului,pe o straduta dosnica si vazu o masina parcata acolo.
Simti o prezenta in spatele ei si se intoarse.
-Stiam ca vei veni,zise Adan.Stiam! sopti cu vocea sugrumata si cu o expresie de totala fericire pe fata.
O lua de mana si se indreptara in fuga spre masina.Cipurile incepura sa scoata un sunet ciudat si culoarea se preschimba in rosu.
-Dumnezeule Adan,sunt rosii!Iar acum mai scot si sunetul asta!striga ea disperata.O sa ne prinda….O Doamne….
-Nu-ti fa griji,am totul sub control.Da-mi incheietura.
Barbatul scoase din buzunar doua benzi magnetice si una dintre ele o lipi pe incheiatura ei.
-Asta o sa usture putin…
Aurora se stramba.
-Adan,dar de unde ai facut rost de asa ceva?
-Am contactele mele.Gata,acum suntem bine dar trebuie sa parasim orasul.
-Unde mergem?
-Ne ducem la sanctuar.Aici nu suntem in siguranta.
Masina demara in tromba.
-Pune-ti centura,sopti el precipitat.
-Adan,cata vreme o sa avem protectie?
-Aproximativ o ora si jumatate.Magnetii folosesc un fel de sistem de bruiaj,asa ca detectoarelor o sa le ia ceva timp sa ne gaseasca.Suficient cat sa prindem apusul,zambi el.
Aurora se uita in ochii lui si simti ca o ia plansul.El o prinse de mana cu mana ramasa libera.
-Cate persoane ai lasat in urma ta?
-Mai multe.Dar nu mai conteaza acum Aurora,am facut alegerea.Nu vrei mai bine sa vorbim despre altceva?
-Nu vreau sa te distrag de la condus.Ar fi bine sa ajungem cat mai repede acolo.
-Ai dreptate,zise si el apasa adanc pe acceleratie.


Peste 30 de minute coborau pe o campie intinsa.Orasul gri ramasese undeva in departare,abia se mai zareau varfurile celor mai inalte cladiri.In fata lor se zareau patru menhiri uriasi din piatra,care inconjurau un al cincilea,culcat..Locul unde se tineau in vremuri vechi ceremoniile lunare urmate de sacrificii umane.
Adan tranti portiera si o lua de mana.Se apropiara in fuga de sanctuar.
-E minunat….Nici nu mai stiu de cand nu am mai iesit in afara orasului.
El zambi.Ii stranse mana mai tare si fiorul ii cuprinse pe amandoi.Scoase incet mana de la spate,care adapostea un trandafir.
-Pentru tine….
Il lua in mainile ei tremurande si ii inspira parfumul.
-Ai tinut minte!
-Cum as putea uita?ii zambi el.
Se asezara pe bucata de roca ce semana cu un pat.Pe cer soarele incepea sa se apropie de asfintit,colorand cu portocaliu si roz petecul albastru.
Adan se apropie de ea si ii cuprinse fata in mainile lui.O privi in ochi cu fericire si durere si ii sopti precipitat:
-Aurora…..Numele tau e predestinat.Acolo undeva in stele a fost scris ca tu sa aduci culoarea in viata mea.Am lasat totul pentru tine si tu totul pentru mine ca sa-mi aduci lumina…..aurora mea….
Fata incepu sa planga si sa il sarute,tinandu-l strans in brate.
-Iubeste-ma Adan……Asa cum nu a facut-o nimeni niciodata…
Ochii lui negri scaparara.
-Am doar o intrebare.Regreti?Regreti ca m-ai ales?
-Nu mai regret acum Adan.Inima imi spune ca am facut alegerea cea buna.Aleg Viata,indiferent cat este de scurta.Iubitul meu…
Incepura sa se sarute cu sete si se lungira pe stanca plata.Lacrimile ei ii scaldau obrazul,iar el simtea ca clocoteste.Timpul zbura,pentru ca imbratisarile lor erau mult prea dulci….


Soarele incepu sa se apropie vijelios de momentul in care ceda puterea noptii.Cei doi indragostiti stateau imbratisati pe stanca,uitandu-se adanc unul in ochii celuilalt.Aurora tinea strans intre degete trandafirul cu petale roz,incercand sa nu priveasca asfintitul.
-Se apropie clipa Adan…Cand cipurile vor incepe sa…
-Shhhh,o saruta el.Nu spune nimic.
-Am venit pregatita.Nu o sa ii las sa ne arda Adan!Voi muri asa cum ALEG eu!
Intinse mana dupa buzunarul pantalonilor si pipai punga.O scoase afara si o aseza pe pieptul lui Adan.
-De unde ai facut rost de asa ceva?
-Am si eu contactele mele,sopti ea.Cred ca ar trebui sa le luam.
-Isi fac efectul in 15 min,mai avem timp.Hai sa privim apusul si dupa aceea le luam.
O lua in brate din spate si o acoperi cu haina lui.Ii simti parfumul discret de pe gat si atingerea moale a parului.Cerul era acum de-a dreptul incendiar.Adan se uita la ea.
-Vezi Aurora?Aceasta este clipa noastra.Indiferent ce a fost si indiferent ce va fi,aceasta este clipa noastra pentru eternitate.Ne-au luat viata,ne-au luat iubirea,ne-au furat fericirea dar nu ne pot lua acest moment!sopti el inflacarat si o saruta.
-Noi am castigat,nu-i asa Adan?Le-am incalcat toate regulile,iar acum ii vom sfida din nou…
-Asa este,noi am castigat!Ne-am recastigat libertatea,am sfaramat lanturile…
-Acum stiu ce inseamna iubirea Adan….Stii ce cred eu?
-Ce anume,iubita mea?
-Ca iubirea inseamna de fapt libertate…Ca nu mai conteaza daca traiesti sau daca mori,conteaza ca inima sa fie libera sa iubeasca…
Off Adan,as mai vrea o clipa cu tine…
El o stranse si mai tare.
-Nu mai este timp,sa le luam.
Reversa in palma ei pastilele albe.
-Ce se intampla acum Aurora?
-Peste zece minute vom adormi,peste inca zece vom intra in coma profunda.Cand ei vor sosi,vor gasi doar doua corpuri fara viata.
Cerul se intunecase brusc si aparura primele stele.
-Priveste iubitule,cat e de frumos…
-Se lungira pe spate,ea stand pe pieptul lui si se uitara in sus.
-Nu ma mai tem acum….sopti ea.
-Nici eu………Te am langa mine.Ai vazut steaua ce tocmai ai cazut?
-Sa ne punem o dorinta iubitule.Sa fim impreuna dincolo de moarte,daca nu am putut fi in aceasta viata.
-Dorinta indeplinita,o saruta el pe frunte.
-Adan,incepe sa-mi fie somn…
Se aseza mai confortabil si isi puse capul pe pieptul lui iar el o saruta pe cap.
-Este totul bine iubirea mea.Dormi…..Dormi…
Peste cateva minute dormeau profund.Vantul incepu sa bata usor si temperatura se raci brusc,dar cei doi nu mai simteau frigul.Cipurile incepura sa emita sunete stridente in linistea noptii ce tocmai se lasase.
Peste ceva timp zgomote puternice se auzeau un vazduh.Doua elicoptere survolau sanctuarul si luminau zona strident.O voce puternica se auzi prin megafon.
“Cetateni,predati-va acum!Sunteti vinovati de incalcarea Legii 99 si de inalta tradare!E inutil sa va opuneti!”
Cele doua siluete erau inca nemiscate.Elicopterele coborara la sol,starnind un curent puternic imprejurul lor.Controlorii se apropiara de indragostiti cu precautie,luminandu-i cu lanternele dar era inutil.Cei doi se predasera deja.In bratele iubirii.