Mare cu zbucium,cu unduiri de-albastru
Am strecurat in suflet picuri de alabastru
Linistea se cernea pe marmura cea rece
Am adunat in mine clipe care-or trece
Tot ce a fost si ce va fi candva va fii
Acolo in strafunduri,e de ajuns sa sti
O fiinta sta,priveste pe fereastra
Si totul se cufunda intr-o tacere albastra.
Un print tacut ce merge-n incet pe cale
Si-o stea ce sta pe cer si este veghetoare
Am strans la piept cu dor acei doi astri
Si stau ascunsi prea bine ochii,ca sihastrii
In melancolie ma ametesc in zori
Si ingerii albastri ma-nvata ca sa zbor
O fiinta ce asteapta neincetat chemarea
Si iata in albastru cum se preface zarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu